Libertate si cenzura in Romania (III)

Libertatea tiparului si a presei Daca ideea de libertate a expresiei este forma cea mai specifica a ideii de libertate – piatra de incercare a libertatii politice si individuale –, libertatea tiparului si a presei este, fara indoiala, dovada sa maxima, cea mai elocventa si convingatoare. Un moment istoric, intr-adevar capital, al constiintei ideologice si critice romanesti. Si meritul acestui eveniment istoric, revendicarea si apologia tiparului si presei libere, revine integral ideologiei ardelene de la inceputul secolului al XIX-lea. Acest triumf al ideii de libertate in cultura romana, mult mai limpede, mai insistent si mai polemic afirmata decit in cele doua tari romanesti, ne aliniaza gindirii europene inaintate in acest domeniu. Este pentru prima data cind un intreg curent de gindire romaneasca devine efectiv contemporan cu „Europa“. Modernizarea constiintei publice romanesti a facut primul sau pas intr-adevar hotaritor. Citeva repere internationale confirma din plin aceasta sincronizare ideologica. Este de ajuns sa ne amintim de Mémoire sur la liberté de la presse al lui Diderot (1763) si de amendamentul I al Constitutiei SUA (1787), care garanteaza „the freedom of the speech or of the press“. Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789), text celebru – de cea mai larga audienta –, garanteaza […]