PROZa. TUDOR Octavian, Prosti, dar multi

TUDOR Octavian Prosti, dar multi Editura Curtea Veche, Colectia „Povestasi romani“, Bucuresti, 2003, 360 p. Nu stiu de ce Tudor Octavian nu se bucura de o atentie mai mare ca prozator. In ultimii ani si-a cistigat reputatia si existenta ca pamfletar si tabletist la Pro Sport, la National, la Academia Catavencu. Fragmente extraordinare de proza magic-realista, absurda, suprarealista, publicate acum doua-trei decenii, aduna praf in rafturile anticariatelor, in timp ce renumele scriitorului e dictat de ziarul de azi. Editura Curtea Veche a avut initiativa unei antologii impotriva uitarii. Prosti, dar multi cuprinde cele mai bune povestiri (selectate de autor) din volumele Povestiri diferite (debutul lui Tudor Octavian din 1968), Istoria unui obiect perfect (1981) si Mihai, stapinul si sluga lui, Mihai (1983) – ultimele doua, quasi-integrale. Pentru unii, prima intilnire cu aceste povestiri ar putea fi socanta. O atmosfera terna, realismul socialist cenusiu si deodata… o poveste de dragoste care declanseaza, intr-o reactie in lant, toate povestile de dragoste. Stelica Mataoanu, proiectant principal la Fabrica de convertizoare hidraulice mari, sta, nedumerit si timp, alaturi de Wilhelm Strobl, armurier din tata-n fiu in Medias. Peste destinul nevestei lui Vasile Popescu va cobori pana lui Borges, iar cu logicianul Simion Simionescu, profesor […]