POEZIE. Ruxandra NOVAC, ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri
- 11-05-2004
- Nr. 220
-
Serban GHEORGHIU
- RECENZII
- 0 Comentarii
Ruxandra NOVAC ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri Editura Vinea, Bucuresti, 2003, 76 p. Volumul de debut al Ruxandrei Novac (in prezent masteranda la Filologia bucuresteana) vine dupa o prezenta poetica destul de activa in presa literara. Faptul ca pe pagina de garda citim „Tehnoredactare, coperta: Marius Ianus“ nu trebuie sa ne faca sa speculam prea mult pe seama unor influente (desi ele pot fi, la o adica, lesne identificate). Dincolo de orice posibile „ianusisme“, tinara poeta are o voce distincta, de o cruzime tandra, in care strigatul revoltat nu poate anihila scincetul trist al vulnerabilitatii interioare, iar obsedanta persoana intii plural, „noi“-ul colectivizant, eventual generationist, abia mascheaza insingurarea amara a persoanei intii singular. O deprimare autentica si o sensibilitate contrariata se exprima in aceste poeme psihedelice, vitale si morbide, in care litania exasperarii beat, cosmarul expresionist si „frumusetea convulsiva“ a suprarealistilor produc imagini puternice, colcaitoare, suave si agresive totodata: „de aici nu se poate pleca/ noi sintem ultimii asta e lumea noastra/ si asa a fost mereu/ de la calorifer la fereastra, incet ca intr-un film/[…]/ in nebunia noptii de vara fluturii ies/ si fac praf tot ce intilnesc in cale/ cu ochii rosii de fum si de bucurie“. […]