Despre oroare, amintire si solidaritate

Jurnalistul si abominabilul Cum poti sa scrii despre oroare? Cum poti sa fixezi in memorie ceea ce aducerea aminte refuza sa pastreze? Raul, durerea, moartea, pe scurt inumanul – cum poate fi el pastrat in proximitate fara sa te contaminezi ireversibil? Si totusi, sint oameni pentru care acest gen de exercitiu al memoriei inseamna foarte mult. Uneori, chiar totul… Aceste ginduri imi vin in minte si se transforma in scriitura pe masura ce meditez la cartea lui Bernard-Henri Lévy Reflectii asupra razboiului, raului si sfirsitului istoriei precedate de Blestematii razboiului*. M-am inhamat la talmacirea ei in romaneste fara sa stiu ca ea imi va prilejui o experienta unica, dezastruoasa si regeneratoare deopotriva. Este o carte plina de orori, in care raul s-a concentrat cu tot potentialul sau de distrugere, dezagregare si uitare. Dar este si o carte in care autorul elogiaza ideea de marturisire, atit de proprie jurnalismului militant: sa calatoresti, sa ajungi in cele mai fierbinti zone de conflict ale globului, mai toate localizabile in Lumea a Treia, sa monitorizezi razboiul si sa consemnezi tot ceea ce vezi, auzi si afli. Jurnalistul ca ferment si garant al memoriei. Oroare si amintire, naprasnicia raului si, ca antidot, recursul la aducerea […]