Articolele cititorilor nostri. De ce s-a ajuns aici?

  • Recomandă articolul
Inainte de 1989 eram invatati ca a fi ateu este bine si a crede in Dumnezeu este rau. Dupa revolutie situatia s-a schimbat. Acum sintem invatati ca a fi ateu este rau si a crede in Dumnezeu este bine. Desi cele doua moduri de abordare ale fenomenului religios nu au in aparenta nimic in comun, ambele fac greseala de a considera o problema ce tine de optiunea fiecaruia drept o problema de educatie. O alternativa la cele doua variante invocate mai sus o constituie educarea populatiei in spiritul laicitatii. Conform principiilor laicitatii, exista o separare intre sfera publica si sfera privata. Aceasta separare implica la rindul ei existenta unei separari intre cetatenie, etnie si apartenenta confesionala. Apartenenta confesionala tine in exclusivitate de sfera privata si deci este o problema legata de optiune. Punctul de vedere laic recunoaste faptul ca (in principiu) un om are aceeasi valoare din punct de vedere spiritual fie ca este adept al religiei „x“ sau al religiei „y“, fie ca este agnostic sau ateu. Mentionez ca, din punct de vedere laic, de domeniul spiritualului tin rationalul, filozoficul, ideaticul s.a., acest fapt fiind in opozitie cu viziunea ingusta conform careia spiritual = religios. Pe de alta parte, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }