Proza femeilor

Cecilia STEFANESCU Legaturi bolnavicioase Editura Paralela 45, Colectia „Debut“, Seria „Proza“, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2002, 126 p. Prezentul postmodern speculeaza conflictul dintre fiinta speciei si fiinta individuala a femeii si-l transforma in suprema ei preocupare. Femeile incep sa aiba dileme, sa traiasca metafizic, de fapt, sa recunoasca public ca o faceau si inainte, subversiv, in catacombele budoarelor lor. Se spune ca fictiunea face posibila, azi, decelarea unor „invariante“ feminine in scriitura, dar a face din vinarea opozitiilor „masculin/feminin“ la nivelul scriiturii un scop in sine inseamna a aluneca in mlastinoase capcane feministe. „Problema limbii – scrie Irigaray – este strins legata de sexualitatea feminina. Caci nu consider ca limba este universala sau neutra cu privire la diferenta dintre sexe. In fata limbajului, interpretat si sustinut doar de catre barbati, ridic problema specificitatii limbajului feminin: a unui limbaj potrivit corpului, sexului si imaginarului femeii“. „Scriitura feminina“ (acea „écriture feminine“, feminina sau femeiasca?) e un concept la moda astazi. Ce inseamna el nu e, insa, foarte clar. A scrie „feminin“ nu inseamna, valoric, sub nivelul canonului „masculin“. Si barbatii pot scrie feminin. Dar daca barbatii se folosesc de travesti pentru a-si efemina condeiul, femeile nu fac altceva decit sa-si exhibe natura, inclusiv (sau mai […]