Temele vremii noastre (I)

Cind cint ma rog la Dumnezeu/ mereu/ si-l intreb:/ oare tu vezi ce vad si eu? Ombladon, Nici o lacrima Sint masochist, traiesc in Romania. Luna amara, Folclor Scurtmetraje premiate la festivaluri internationale, cu smecheri de nevoie si provincie moldava, bintuiti de lasitati si de spectrele ratarii (Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu), cu oameni de afaceri rutinizati si alienati, pentru care intilnirea fulguranta cu tineretea inca plina de incredere, e ca o injectie cu drogul vietii (Trafic de Catalin Mitulescu), dominate de imagini apasatoare ale unui Bucuresti al blocurilor, urias, rece, strain (Apartamentul, de C-tin Popescu). Un teatru care-si asuma programatic functia de semnal de alarma al punctelor nevralgice social – de la riscul prostitutiei fortate (A saptea kafana, regia Alexandru Berceanu) la revolta identitara a generatiei nouazeciste (Stop the Tempo, text si regie Gianina Carbunariu) si deruta existentiala a unei lumi romanesti rupte intre nostalgia trecutului si lipsa unui viitor (89.89. fierbinte dupa ’89 al Anei Margineanu, care va avea premiera oficiala in toamna). Poezia anarhista a unor revoltati gata sa dea foc Romaniei corupte din care vin si-n care se hranesc „cu apa si cu radacini“ (Marius Ianus, Domnica Drumea, fracturistii in general, deveniti cu adevarat „publici“ […]