Iulia POPOVICI

„Dacă sîntem atît de toleranți, cum se explică faptul că sîntem doar noi între noi?“

Interviu cu Rachid OURAMDANE

Coregraful Rachid Ouramdane, unul dintre artiștii cei mai cunoscuți ai dansului contemporan francez și director, din 2016, la Yoann Bourgeois le CCN2 – Centre chorégraphique national de Grenoble, a prezentat de curînd în România un spectacol al său, Tordre (2014), parte a programului FranceDanse organizat de Institutul Francez. O piesă în două „personaje“ (Annie Hanauer și Lora Juodkaite), Tordre e o călătorie fascinantă în lumea …

Citeşte articolul

Holobiontul, publicul și psihiatria. De trei ori performance

Culmea e că originile performance-ului sînt atribuite tocmai unei mișcări artistice ale cărei rădăcini se regăsesc în România începutului de secol XX (recte, dadaismul). Care dadaism, în dimensiunea lui performativă, zic unii că n-ar fi existat fără tradițiile locale și ritualurile evreiești est-europene (Tom Sandqvist vorbește, în Dada Est. Românii de la Cabaret Voltaire, despre, de pildă, tradiția numită turca). Asta, însă, nu împiedică faptul …

Citeşte articolul

Festivalul Temps d’Images, Cluj, ediția a X-a (și poate ultima)

Între 5 și 13 noiembrie, se desfășoară ediţia aniversară a Festivalului Temps d’Images, gazdă și a Platformei Independente de Artele Spectacolului și a cărei temă este, în 2017, „Discurs și rea- litate“, artistul asociat fiind (deși e un eveniment de teatru) regizorul Radu Jude. Programul de anul acesta aduce spectacole de teatru, de dans și performance-uri ca Uneducated de Nicoleta Esinencu (Teatru Spălătorie, Chișinău), Cine a omorît-o pe Szomna Grancsa? …

Citeşte articolul

Triumful tehnologiei?

FNT 2017: Lumea schimbă teatrul

Este evenimentul teatral cel mai amplu al Bucureștiului și cel care încheie sezonul festivalier al Capitalei – o capitală europeană în care nu există nici acum un festival 100% internațional, iar FNT e, printre altele, și o rară ocazie de a vedea teatru măcar european. În ultima vreme, tendința Festivalului este să devină tot mai mare, să ofere o abundență de spectacole și acțiuni conexe …

Citeşte articolul

Viața ascunsă a cineaștilor amatori din România

Emilian Urse n-a terminat niciodată Farmacia. Și-a înghețat o vreme anul, după care a devenit de la sine înțeles că „profesia“ tînărului venit din Scînteia, Ialomița – oricum mai mare decît colegii lui, durase pînă fiul și nepotul de chiabur căpătase dreptul să meargă la facultate – era Stud-Film. Ca director al cineclubului bucureștean timp de cîteva decenii, Emilian Urse avea să ajungă pînă în …

Citeşte articolul

„Orice om care se lasă condus trebuie să-și testeze conducătoarea“

Despre femeile regizoare. Interviu cu Ioana PăUN

Una dintre prezențele „contondente“ ale scenei independente din România, Ioana Păun lucrează în mod curent mai ales cu actrițe, confirmînd, cumva, aplecarea teatrului independent către distribuții și autori femei. Cea mai recentă creație la care a lucrat, Numai publicul mai poate face o revoluție, performance devised de Florin Caracala, Flavia Giurgiu, Ilinca Manolache și Ioana Păun, va avea premiera săptămîna aceasta, la MNAC. Ai terminat Regia …

Citeşte articolul

Ceea ce ne separă de maimuțe

Ouăle lui Tarzan, cel mai recent lungmetraj documentar al lui Alexandru Solomon, e deja în cinematografe. Filmat din „bucăți“, de‑a lungul mai multor ani, la Suhumi, capitala republicii autodeclarate Abhazia, Ouăle... gravitează în jurul unui Institut de Primatologie înființat de sovietici în 1927, încă funcțional după declararea independenței Georgiei de URSS și războiul georgiano-abhaz din 1992-1993. Punctul de plecare e tocmai narațiunea fondatoare a institutului …

Citeşte articolul

Familia la români, versiunea muzicală

Probabil că nici un eveniment punctual, nici o inițiativă publică din ultimele decenii nu au generat o reacție mai vie în universul artei locale – în termenii unei reacții de opoziție – ca propunerea de modificare a Constituției, susținută de Coaliția pentru Familie. Asta, în condițiile în care, oricum, familia zilelor noastre era, deja, o preocupare manifestă (inclusiv ca, nu-i așa?, „celulă de bază a …

Citeşte articolul

Nu tocmai omagiu Cataloniei

Ca să ajungi în Kosovo, trebuie s-o iei cu avionul prin Vest sau pe la Istanbul. Cu mașina, trebuie să ocolești prin Macedonia sau, și mai simplu, de-a dreptul prin Albania. De unde pînă acum zece ani nu puteai „ghici“ religia oamenilor de pe stradă pe baza felului în care se îmbracă, acum sînt tot mai multe femei cu capul și tot corpul acoperite în …

Citeşte articolul

Despre femei, feminism și teatrul independent

Interviu cu Catinca DRăGĂNESCU

Rovegan – spectacolul Catincăi Drăgănescu ce se reia în această stagiune la Replika și va fi prezentat și în Festivalul Național de Teatru – este cel mai recent dintr-o serie în care Catinca lucrează exclusiv cu actrițe și a cărui tematică este una de gen: munca „badantelor“și reproducerea socială a rolurilor de gen. În interviul care urmează, o discuție despre tematicile feminine și chestiunea genului …

Citeşte articolul

Educația prin telepatie. Și meditații private

E subiectul care răsare, din negura ordonanțelor de urgență, a „capturării justiției“ și a altor cancanuri de maximă urgență, cam de două ori pe an: educația devine breaking news în vară, cînd poporul comentator se ultragiază, anual și invariabil, de procentul de promovare la bacalaureat, și toamna, la începerea noului an școlar. Peste drum de ferestrele mele, strada – o amărîtă de alee de cartier, printre …

Citeşte articolul

Demiterea Dorinei Lazăr: Teatrul Odeon vs. Primăria Capitalei, manager vs. director

Există un anume reflex al opiniei publice – și al mediului profesional, de altfel – de a pune orice decizie de înlocuire a conducerii unei instituții publice pe seama dorinței politicului de a-și instala „omul“ în postul respectiv. Ce faci însă atunci cînd lucrurile sînt mult mai complexe și scot la iveală nu politizarea instituțiilor publice, ci deficitul lor fundamental de funcționare? Directoarea Teatrului Odeon din …

Citeşte articolul

Țara moartă : imagini găsite, imagini incomplete

O fotografie aeriană, făcută în aprilie 1944 dintr-un avion american care se pregătea să bombardeze uzina IG Farben, a înregistrat din întîmplare imaginea (prima) a lagărului de concentrare de la Auschwitz. Fotografiile cu care s-au întors piloții americani au fost trimise în Marea Britanie spre analiză. Specialiștii englezi au identificat clădirile, inclusiv una în construcție, ale IG Farben, însă nu au observat lagărul: nu le …

Citeşte articolul

Cum ne-am trăit tranziția

O2G și MACAZ Teatru Coop, București 90 De/cu: Alexandru Fifea, Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban Scenografia: Irina Gâdiuţă Coregrafia: Paul Dunca Afiș: Andrei Câmpan Regia și dramaturgia: David Schwartz Unul dintre detaliile importante ale acestui spectacol despre destinele generației „care a făcut Revoluția“ – detaliu de care înșiși autorii au devenit conștienți pe parcurs – e că protagoniștii lui aveau, în Decembrie 1989, vîrsta de acum a copiilor lor. La …

Citeşte articolul

„Familia mea sînt oamenii cu care împart mîncare, gînduri și emoții“

Un dialog cu Patrick BRĂILA

Patrick Brăila este un bărbat – artist – transgender și activist independent. În 2016 a făcut un scurtmetraj, Pieptiș, despre acceptarea unei persoane transgender de către propria familie, și-și dedică o mare parte a timpului activităților de conștientizare publică a problemelor persoanelor transgender. Ce înseamnă pentru tine familia și unde crezi că definiția ta se desparte (sau se apropie) de cea a celor care cer modificarea …

Citeşte articolul

Viața și moartea unui comunist basarabean. Iuri Korotkov, tatăl Kirei Muratova

Povestea acestui text a început cu pagina de Wikipedia a cineastei sovieto-ucrainene Kira Muratova, unde apar numele părinților ei și informația, lapidară, că mama Muratovei, Natalia Scurtu, a fost o activistă ilegalistă de frunte a Partidului Comunist din România, iar tatăl, Iuri Korotkov, a murit executat în spatele frontului. A continuat cu dosarele de la Siguranță ale lui Korotkov – nouă la număr, suficient de …

Citeşte articolul

Spectacolul tranziției, spectacolul despre tranziție

Teatrul din România a intrat în anii ’90 „ai secolului trecut“ cu o alergie declarată la actualitate și politic – actualitatea fusese decenii la rînd exercițiu impus pentru orice instituție de spectacol, iar politicul fusese de mult evacuat în spatele limbajului esopic, al hermeneuticii complexe și al încrederii în marile narațiuni universal valabile. Au fost, în mare parte, ani ai recuperărilor – a regizorilor români …

Citeşte articolul

Cum devine prezentul istorie. Tranziția postcomunistă la ora bilanțului

Probabil că totul a început cu cartea lui Vladimir Pasti Noul capitalism românesc (Editura Polirom, Iași, 2006) – cea în care Pasti avansează ideea că tranziția postcomunistă (definită în principal în termeni economici și de interconectare instituțională cu Occidentul) s-a încheiat în 2004, în momentul declarării economiei locale ca economie de piață funcțională și al „integrării euroatlantice“. Însă tranziția în România a început să …

Citeşte articolul

„Eu nu vreau să fiu tolerat“

Eugen JEBELEANU în dialog cu Iulia POPOVICI

Cea mai recentă colaborare a regizorului Eugen Jebeleanu cu Teatrul Național „Radu Stanca“ (coproducție cu Universitatea „Lucian Blaga“), Familii, prezentată în cadrul FITS, pune în scenă o meditație despre diversitatea formelor pe care le ia familia contemporană – nu toate fericite, nu toate tradiționale. Al cîtelea spectacol pe care-l faci la Sibiu e Familii? Cum ai perceput trecerea de la teatrul independent la cel de stat? E …

Citeşte articolul

Păcatele și înfrîngerile ilegaliștilor români

„Dulgheru a fost în lagăr, l-a cunoscut Pantiușa (Bodnarenko). După 23 august, a ajuns anchetator principal, șeful Direcției de anchete. A fost băgat la zdup de Pantiușa. I‑au scos toți dinții. Acum se întîlnește cu Pantiușa pe stradă și discută cu plăcere.“ Într-un fel, fostul luptător în Brigăzile Internaționale din Spania Jean Coler rezumă perfect un fel de model de traseu politic și profesional, valabil …

Citeşte articolul