Muzeul sint io!

(Sorin STOICA – asistent Cercetare MTR} Daca i-ar spune cineva doamnei Georgeta Rosu ca greseste atunci cind desfiinteaza doua sali ale MTR, dumneaei l-ar acuza pe respectivul ca e un natarau care vrea raul muzeului. De fapt, nu „ar spune“. Chiar a spus. De unde rezulta ca dumneaei neutralizeaza conceptele de bine, rau si le exploateaza in folosul propriu. De unde s-ar putea deduce logic ca tot ceea ce face doamna Rosu e, din start, bine. Bine e ceea ce decide dumneaei ca e. Si asta nu prea e in regula. Sa confunzi institutia cu propria persoana. Muzeul sint io si stiu totul si inca ceva pe deasupra. Inca din vremea lui Pico de la Mirandola, zicerea suna putintel deplasat. Imi vine in minte un dialog dintr-o proza a lui Velea. Un copil e intrebat cum il cheama. „Deocamdata Marin“, vine naucitor raspunsul. Apoi, curiosul afla ca Marin e la scoala, a trecut chiar in clasa a II-a. „Si e bine, ma, la scoala?“ „E bine!“ „De ce?“ „Pai, dac-asa ne-a spus?!“.