Sweet Braila, pe uscat si pe apa

Exista ceva magnetic in Braila care te face sa-ti doresti sa revii. Casele stranii cu tencuiala cojita, cu un aer usor decrepit si promiscuu si, in acelasi timp, cu o noblete pastrata de trecerea timpului, ferestrele uneori foarte joase, prin care esti tentat sa intri intr-o intimitate straina, cladirea dezafectata unde a ramas scris ca o umbra spectrala „…si poporul“, oamenii care te privesc cu o curiozitate aproape bolnavicioasa, pescuind si cintind, invitindu-te tacit sa li te alaturi, totul poarta amprenta unei lumi unde prezentele au ceva absent in ele. E o tristete care acutizeaza simturile si o fascinatie intretinuta de proximitatea apei. Cred ca un festival ar trebui sa integreze in primul rind spatiul cu care intra in relatie, sa-i capteze atmosfera si autenticitatea. Tocmai de aceea imi doresc ca peste doi ani sa vad la Braila macar un spectacol care sa prinda ceva din spiritul locului, mai ales ca el este atit de ofertant. Pina atunci insa, tot ce se poate spune despre prima editie a Festivalului Zile si nopti de teatru european este ca a reusit onorabil sa atinga o tinta importanta, si anume nise diferite de public, focalizate pe un anumit tip de discurs teatral si […]