Casa melcului

Nicoleta SALCUDEANU Patria de hirtie. Eseu despre exil Editura Aula, Colectia „Frontiera“, Brasov, 2003, 240 p. In anii cind se vorbea, in tara, pe diferite voci, de „rezistenta prin cultura“, literatura romana de la vest de granita era un exercitiu alternativ de supravietuire, pur si simplu, prin scris. Dupa ce au cazut niste ziduri, din motive istorice, pe de-o parte, culturale, pe de alta, fiindca acordurile „etnocentrismului“ strident dispar in pas cu „imputinarea“ modernismului, discutia despre roadele exilului a incercat, in timp, sa schiteze un „sistem“ al locuirii in afara unei paradigme, oricare ar fi ea. Mostenind cind tristetea neimpacata a boierului Neculce la curtea lui Petru cel Mare, cind regretul duios al lui Dinicu Golescu – mai bine gradinar la Schonbrunn decit ban in Tara Romaneasca, conditia moderna a omului fara tara cunoaste, intre jelania la apa Vavilonului si „estetica militanta“, nenumarate nuante. Nu altfel se intimpla cu receptarea acestei estetici (sau „est-etici“) a instrainarii, care topeste, in acelasi discurs, si ceva din freudiana „intoarcere a refulatului“, si din „littérature au service de la révolution“ (o altfel de revolutie…) si, in fine, din mefienta atoatestiutorilor de aici fata de Cassandrele „de dincolo“. Prin toate aceste judecati si pareri, cartea […]