Jurnalistul roman: mercenar din vocatie sau de nevoie?

Jurnalistul tinar, eventual student, fara pretentii mari, fara prea multa experienta, care stie doar, aproximativ, ce s-a intimplat in ultimii 15 ani si destul de vag despre perioada regimului comunist, este prototipul cel mai cautat in zilele noastre. Fara sa cunoasca prea bine legile, fara sa-l intereseze prea mult drepturile sale, bucuros ca primeste o leafa cu care-si poate plati chiria, tigarile si, poate, taxiurile, scrie constiincios ceea ce i se spune fara sa-si puna prea multe intrebari. Fara principii solide, veleitar, strimtorat de cheltuieli, pragmatismul tinarului jurnalist se transforma repede in lacomie de compensatii. Optimismul juvenil, prospetimea si spritul zglobiu se convertesc adesea, sub pretextul necesitatii, in texte comandate, nu atit de ideologia patronilor, cit de interesele acestora. Jurnalistul angajat in slujba principiilor democratice, care stie pas cu pas ce s-a intimplat in politica autohtona, care se indigneaza cind primul ministru sau seful statului derapeaza de la normele statului de drept, care poate scrie cu pertinenta despre actiunile puterii pare sa fie pe cale de disparitie. Nimeni nu are nevoie de oameni incomozi. Patronii de presa sint stingheriti de jurnalistul care nu vede lucrurile doar in alb si negru, care stie sa argumenteze, care intelege situatiile, dar nu vrea […]