Ziar personal, presa publica

Presa romaneasca a reaparut brusc, intr-o dupa-amiaza de decembrie ’89. Ca orice creatie datorata unui ordin facator de miracole, presa noastra s-a nascut matura. Fara copilarie. Presa subterana, evolutia graduala, negocierile si buna pregatire pe care o dau ele au existat si au inarmat presa pentru viata in libertate doar in Polonia, in Ungaria, in Cehia si in alte locuri pe care le invidiem sau folosim in chip de scuza. La noi, n-a fost presa inainte de acea dupa-amiaza fericita si arbitrara. Am avut in schimb ziaristi. Citiva. Asa ca n-are rost sa ne ferim de nume. Unul dintre ei trebuie amintit imediat. Cornel Nistorescu a facut din Expres si apoi din Evenimentul zilei primele ziare serioase. Cornel Nistorescu are o minte lipsita de paranteze si un ochi care scrie direct, fara sa mai caute aprobari la departamentul Statuie Personala. Asta inseamna ca e un ziarist bun si ca putem conta pe el. Asta l-a facut, mai tirziu, tinta nr. 1 a presei nr. 2 – presa care a luat, de la fenomenul PRO citire, chipul si asemanarea „capitalismului romanesc“. Inlaturarea lui Cornel Nistorescu a confirmat victoria si dominatia unui nou model de control public: corporatismul economic (in dauna societatii) […]