The Dreamers

Din amalgamul pe care il serveste Bernardo Bertolucci in The Dreamers (Les Innocents): filme de cinemateca, muzica rock din anii ’60, initiere prin menage-à-trois (care include si relatia incestuoasa sora-frate), cadru revolutionar, partea muzicala mi s-a parut cea mai reusita. Incercarea de a reda o felie de epoca revolutionara, exprimata prin spiritul libertin si radical al tinerimii, dar verbalizat naiv si idealist, esueaza intr-un film din care nu stii exact ce trebuia sa vezi. Reluind tema americanului care experimenteaza Parisul, Matthew (Michael Pitt) ii cunoaste in fata cinematecii tocmai interzise pe cei doi frati gemeni: Eva Green (cu forme frumos rotunjite, in rolul Isabellei) si Luis Garrel (Theo), care-l vor initia in viata pariziana de la 1968, claustrindu-l in apartamentul burghez, intelectual, boem si labirintic al familiei (cu tata francez si mama englezoaica). Dupa ce Matthew trece testul-de-curaj (depasirea recordului de a strabate Luvrul, din Bande à part – Godard, ’64), fratii il accepta, urmind a-i revolutiona viata in acest spatiu inchis. Initial, tinarul blond invatacel ramine socat vazindu-i pe cei doi sarutindu-se – asta pentru ca ei, gemeni fiind, considera ca sint legati intr-un mod mistic –, dar, rind pe rind, toate barierele lui Matthew sint dinamitate. Cind revolutia […]