PROZA. Jorge SEMPRUN, Scrisul sau viata

Jorge SEMPRUN Scrisul sau viata Traducere si prefata de Nicolae Balta, Editura Paralela 45, Colectia „Odiseu“, Pitesti-Bucuresti, 2004, 270 p. „Krematorium, ausmachen!“ (Crematoriu, stingerea!) – aceasta era formula strigata in megafoane zilnic in lagarul de concentrare de linga Weimar. In 1943, Jorge Semprun, un tinar spaniol de douazeci de ani, este arestat de Gestapo si transportat spre Lagarul Mic de la Buchenwald. Dupa cinsprezece ani de la eliberare, publica Scrisul sau viata, roman terapeutic si anamnezic deopotriva. In acelasi an, 1963, Primo Levi, supravietuitor al lagarului de la Auschwitz, se sinucide aruncindu-se in putul liftului din locuinta sa din Torino. Povestea e aceeasi cu a altor mii de evrei: munca in uzinele de armament, desteptarea la patru dimineata, batjocuri, pedepse corporale, executii publice, fum de crematoriu. Insa Jorge Semprun depaseste evidenta ororii, alegind un mod de percepere artistica a realitatii. Calea deriva dintr-o sensibilitate constitutiva, viscerala, autentica. Marturia nuda, lucida, coincide cu impartasirea experientei mortii: „Fiinta noastra era definita prin aceasta: sa fii cu altul in moartea ce inainta. […] Noi toti cei ce aveam sa murim alesesem fraternitatea acestei morti din gustul pentru libertate“ (p. 34). Descrierea amanuntita, la obiect, lasa loc unor pasaje de un lirism surprinzator. Printre […]