Povestea cartii

Pentru cronicar, cartea poate fi o preocupare de moment sau o „speta“ urmarita, cu atentie, in timp. „Critica editiilor“ priveste, de obicei, ciudateniile de destin ale volumelor in contexte mai largi, care tin si de avatarurile scrierii lor, dar si de anumite detalii bio-bibliografice legate de autori, de redactori, altadata de cenzori. Nu e vorba, asadar, de a discuta in primul rind o carte, in ideea de a-i preciza valoarea strict estetica si coordonatele receptarii, ci de a decupa o „felie“ savuroasa de lume literara, de-a reface plase si noduri, de-a glosa memorialistic pe marginea unor detalii semnificative cultural. Este adecvata, unui astfel de stil „cronicaresc“, metafora medalionului asa-zicind „clasic“: o bijuterie, usor vetusta, in rama. Fragmente dintr-un proiect mai amplu, de elaborata istorie literara, articolele despre integrale de opere ori despre editii critice imprumuta, pe de-o parte, relativa spontaneitate a exercitiului evaluativ „la zi“, pastrind insa, pe de alta parte, „ancorele“ monografice, inclinatia spre portretistica, chiar spre petite causerie, ochiul intors spre reconstituirea unui mediu artistic sau a „purgatoriului“ editorial. Ca bun cunoscator al acestor amanunte, nu lipsite de importanta, Zigu Ornea a publicat, ani la rind, in Romania literara, cronici scrise cu acribie de filolog, nu in intentia […]