Presa culturala si blestemul lui Tantal
- 07-04-2005
- Nr. 263
-
Sorin Adam MATEI
- ÎN DEZBATERE
- 1 Comentarii
In Romania exista un public potential pentru publicistica de cultura de cel putin citeva milioane de cititori, pe care micile si firavele publicatii locale, cu tirajele lor confidentiale, nu il satisfac decit in foarte mica masura. Din acest punct de vedere am putea spune ca revistele de cultura din Romania sint ca proverbialul Tantal: mor de foame, inconjurate de abundenta. Revista dupa revista, tirajele scad sub 1.000 de exemplare, in timp ce milioane de romani citesc si, probabil, discuta carti si idei „serioase“, de care aceste publicatii de cultura ar trebui de fapt sa se ocupe. Dimensiunile reale ale publicului care ar dori si ar putea sa cumpere o revista culturala par a fi dincolo de granita de un milion. Pentru a preciza contururile unui astfel de public am putea folosi mai multe criterii. Spre exemplu, conform calculelor statistice efectuate pe baza studiului IMAS din 2004, 2,7 milioane de romani adulti (16,6% din populatia adulta) urmaresc ultimele aparitii literare*. Dintre acestia, peste 700.000 sint intelectuali cu situatii materiale bune, clasificati conform tipologiei ESOMAR in categoriile sociale A si B. Daca tinem cont de un alt criteriu, acela al capitalului de lectura acumulat reflectat in numarul de carti posedate, deducem, pe […]
Excelent articol. Dincolo de spiritul de gasca si de filozofia crearii unei reviste pe calapodul celor care o scriu si nu a celor care o citesc ca factori ai esecului publicatiilor de cultura, vreau sa mentionez si lipsa unei politici comerciale realiste. O revista de cultura si/sau literatura traieste din subventii dar si din abonamente. Vinzarile la taraba ar trebui sa fie basca. Dar cineva trebuie sa se ocupe de vinzarea publicatiei ca marfa si concept.