CULTURA IMAGINII. La ce bun profesionistii? (I)

In numarul din martie 2005 al prestigioasei publicatii Le Monde diplomatique, un articol cu un titlu aproape identic cu cel al acestei coloane (doar „renasterea“ era inlocuita cu mai ceremonioasa „resurectie“) ocupa jumatatea superioara a paginii a treia. Christian Caujolle, fondator si director al agentiei si galeriei foto VU din Paris, isi asuma aceste rinduri frisonante de ingrijorare. Doua evenimente mediatice majore ale anului 2004: torturile asupra prizonierilor irakieni din inchisorile din Bagdad si valul ucigas din Oceanul Indian au fost bogat ilustrate in paginile presei mondiale si toti consumatorii acestor informatii vizuale au putut fi martorii celor doua tragedii aproape imediat dupa producerea lor. Dar oare cine au fost cei care au capturat aceste imagini? Caujolle remarca: „Ceea ce s-a schimbat radical si definitiv incepind de la episoadele Abu Ghraib si de la dezastrul din Oceanul Indian este statutul si legitimitatea celui care produce imaginile documentare de referinta. Instrumentate sdistinsul autor foloseste un termen cu nuanta puternic tehnofila- «appareille»t cu o camera video digitala, cu un aparat foto digital sau cu un telefon mobil avind integrata tehnologia de inregistrare a imaginilor fixe sau mobile, oricine este in masura sa produca, apoi sa transmita pe Internet documentele pe care le-a […]