Calea unui dialog dezinhibat
- 30-06-2005
- Nr. 275
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ÎN DEZBATERE
- 2 Comentarii
In noaptea alegerilor de anul trecut, n-am crezut nici o clipa ca, peste numai doua luni, voi ajunge sa scriu si sa particip la facerea unei reviste culturale. Intre turul I si turul al II-lea de scrutin eram prea absorbit de razboiul pe care il ducea Traian Basescu, impotriva unui PSD care deja facea guvernul, ca sa ma gindesc la viitor. Lucram la Evenimentul zilei si am scris atunci un text intitulat TVR, comportament penibil si rusinos, pornind de la ultimele Jurnale ale postului public. Aparuse deja povestea cu reporterul Alexandru Costache, sanctionat abuziv. TVR isi dadea in petic, cauta sa-l izoleze pe Traian Basescu, in ierarhia stirilor Ogica era mai important decit fostul presedinte al PD. Traian Basescu a cistigat si, tot la Evenimentul zilei, am pregatit o pagina cu explicatiile victoriei. Titlul de pagina era Basescu-PSD 3-0. Actualul presedinte cistigase in 2000 in fata lui Sorin Oprescu, il spulberase din primul tur pe Mircea Geoana, iar acum era infrint si Adrian Nastase. Victoria lui Basescu si finisul sau electrizant au dus la schimbarea majoritatii parlamentare. Alianta DA putea face guvernul, e adevarat, cu sprijinul PUR, partid cunoscut pentru absenta oricarei verticalitati politice, dar, oricum, PSD era in opozitie. […]
Domnule Simonca, va citesc de fiecare data cu interes si, la rindul meu, am „mai multe mihniri decit satisfactii”. Una din mihnirile mele este legata de refuzul dvs. de a iesi din transeea pe care v-ati sapat-o singur. Altfel, cum sa inteleg felul cum il expediati pe H.-R. Patapievici in categoria celor care ii „pun la punct pe cei ce indraznesc a deschide o dezbatere”! Or, in articolul din ultimul numar al ID, HRP nu inchide dezbaterea, ci o deschide:analizeaza ispita intelectualului roman de a trage cu pusca la adapostul regimentului, al transeei sapate in grup. HRP v-a oferit exact ceea ce reclamati: ANALIZA! Asadar, culmea ironiei, HRP analizeaza, dumneavoastra inchideti discutia prin mereu aceleasi cuvinte : HRP refuza dialogul! Care dialog!? Poate fi considerata scrisoarea grupului de intelectuali, pe care o supune unei usturatoare analize HRP, propunere de dialog? De pe margine se vede altfel, de multe ori nu am fost de acord cu punctele de vedere exprimate de HRP, niciodata insa nu mi s-a parut a refuza dialogul, sau a fi preocupat de ingradirea unor zone de care nu trebuie sa ne atingem. Este adevarat, i-am vazut pe HRP, Liiceanu, Plesu, Cornea … aparind zone de care, spuneau ei, nu avem nici un motiv sa ne batem joc (vezi cazul Noica, de pilda). Pentru ca, de cele mai multe ori, “indraznelile
Domnule Simonca, va citesc de fiecare data cu interes si, la rindul meu, am „mai multe mihniri decit satisfactii”. Una din mihnirile mele este legata de refuzul dvs. de a iesi din transeea pe care v-ati sapat-o singur. Altfel, cum sa inteleg felul cum il expediati pe H.-R. Patapievici in categoria celor care ii „pun la punct pe cei ce indraznesc a deschide o dezbatere”! Or, in articolul din ultimul numar al ID, HRP nu inchide dezbaterea, ci o deschide:analizeaza ispita intelectualului roman de a trage cu pusca la adapostul regimentului, al transeei sapate in grup. HRP v-a oferit exact ceea ce reclamati: ANALIZA! Asadar, culmea ironiei, HRP analizeaza, dumneavoastra inchideti discutia prin mereu aceleasi cuvinte : HRP refuza dialogul! Care dialog!? Poate fi considerata scrisoarea grupului de intelectuali, pe care o supune unei usturatoare analize HRP, propunere de dialog? De pe margine se vede altfel, de multe ori nu am fost de acord cu punctele de vedere exprimate de HRP, niciodata insa nu mi s-a parut a refuza dialogul, sau a fi preocupat de ingradirea unor zone de care nu trebuie sa ne atingem. Este adevarat, i-am vazut pe HRP, Liiceanu, Plesu, Cornea … aparind zone de care, spuneau ei, nu avem nici un motiv sa ne batem joc (vezi cazul Noica, de pilda). Pentru ca, de cele mai multe ori, “indraznelile