Cultura romana de azi pe miine

Fac parte din categoria acelor sceptici autohtoni care indraznesc sa creada ca mizele culturii romane de azi nu pot fi si mizele culturii romane de miine. Sint, in acelasi timp, un euro-optimist care nu poate evita caderea in depresie atunci cind incearca sa inteleaga ratiunile actuale ale efortului nostru identitar in planul culturii. E vorba de niste ratiuni care fie nu se lasa intrevazute, fie mie imi scapa cu totul. Prefer totusi sa cred ca ele nici nu prea exista sau ca se pierd pe drum intr-o strategie atit de sofisticata si aleatorie, ca ea e lipsita de orice eficienta. – Drumul de la autarhia ideii la democratia gindirii ramine la fel de lung si de intortocheat Daca aceste ratiuni ar exista, atunci ele n-ar trebui sa se confunde cu conjunctura, accidentalitatea si opiniile citorva oameni-institutii si personalitati accentuate ale momentului de fata. Nu vreau sa neg, departe de mine gindul, ceea ce se numeste „rolul personalitatii in istorie“ – fie vorba aici si de istoria noastra culturala de miine –, dar sint convins ca suficienta, narcisismul si grandomania celor care aspira astazi la o astfel de asumare nu au prea mare legatura cu mizele colective, exponentiale, „promotionale“ ale unei […]