Despre Romania, de bine

In ultima vreme, nu aud si nu citesc despre Romania decit de rau. De la discutiile din tren, la artisti de seama, romani sau straini, cu diferite ocazii, inundatii sau participari culturale la diferite evenimente, toata lumea se inghesuie sa afirme sus si tare ce tara de doi bani avem noi, cit de lipsiti de perspectiva si de neinsemnati sintem noi, cit de prost stam la capitolul imagine. O sastiseala generalizata si demoralizanta pare sa fi cuprins pe toata lumea, ca si cind nimeni n-ar mai vrea sa stea in tara asta de cacat, iar daca o face e numai pentru ca nu are incotro. Si atunci stau si ma intreb: chiar asa sa fie oare? Chiar ne-am saturat cu totii de Romania? Chiar nu e nimic bun aici? De unde aceasta tendinta de minimalizare? De unde aceasta tendinta aproape morbida de autodesfiintare? De unde acest defetism pernicios? Nu sint o nationalista care umbla cu ecusonul lui Eminescu in piept, dar atitudinea aceasta mi se pare deplorabila si chiar regretabila, pentru ca asa nu vom rezolva nimic si, in orice caz, nu vom construi nimic, ne vom afunda in schimb din ce in ce mai tare. Nu vreau sa afirm […]