DANS. Scrisori balcanice (II)

Exotism, teama de necunoscut, turism de tranzitie, istoric agitat, coctailul de relatii si contacte dintre universul romanesc si cel turc este intr-o continua evolutie. Raporturile oficiale s-au modificat fundamental, la nivel de stat. La nivel cultural, descoperirea celuilalt mai are multe etape de parcurs, iar dansul din buric nu este nici pe departe singurul bun artistic turc. Dimpotriva, primii ani ai mileniului 3 au marcat pe scenele europene evolutia ascendenta a unui tinar artist, Mustafa Kaplan. El este primul coregraf invitat sa descrie cititorilor romani, intr-o epistola balcanica, felul in care dansul contemporan incearca sa gaseasca in Turcia drumul catre public si, inerent, catre autoritatile competente. Lecturind relatarea sa, formulata in propriii termeni si reflectind opiniile personale ale autorului, se observa similitudini frapante ale situatiei dansului contemporan in fostul mare imperiu oriental cu situatia dansului din fosta colonie ortodoxa. Preocuparile comune regiunii sint evidente si in actiunile intreprinse de artistii turci. Pentru dilemele pe care le infrunta nu s-a gasit un raspuns pe masura, iar despre o solutie cvasi-exhaustiva nici nu poate fi vorba. Un lucru este insa fezabil si probabil, se va materializa in curind (in septembrie 2003, publicul roman a fost foarte aproape de momentul intilnirii cu Mustafa […]