LITERATURA. Mihai Giugariu, Barca pentru paradis

Mihai Giugariu, Barca pentru paradis, Editura Compania, Bucuresti, 2005, 150 p. Ambiguitatea devine in cazul ultimului roman al lui Mihai Giugariu, Barca pentru paradis, elementul salvator si, paradoxal, principala cauza pentru care romanul este foarte accesibil cititorului. Dar acesta nu este singurul dintre paradoxurile prozei ce ar putea fi considerata un eseu asupra nasterii, existentei si disparitiei acestui fenomen – pina si autorul ei se afla intr-un astfel de paradox: „Intre scriitor si magistrat (ocupatia cotidiana a lui Mihai Giugariu) nu sint de gasit punti solide…“. Unicul reper temporal al „fabulei“ romanului Barca pentru paradis este un „oarecare“ 22 decembrie (oare care?), noaptea solstitiului, cind Adam conduce o grupa de soldati rebegiti de frig, care trebuie sa opreasca o „agitatie“. „Noaptea solstitiului“, denumire ce arunca si o umbra de supranatural asupra viltorii evenimentelor, pare a fi buimacit atit oamenii, cit si personajele (literare) de dupa ea. In paralel, ca un fel de oglinda a acestui prim fir narativ apare o alta, avindu-l protagonist pe acelasi Adam, dar cu un decor complet opus primului. Daca prima data personajul era un om al legii in mijlocul unei revolutii, in cel de al doilea plan, barbatul este un fel de Robinson Crusoe, singur […]