Adrian BUZ, Zidul moale

Adrian BUZ, Zidul moale, prefata de Daniel Cristea-Enache, Editura Polirom, Colectia „Ego proza“, Iasi, 2005, 198p. Metafora a eliberarii de constringeri (de orice tip ar fi ele), radiografie a societatii postcomuniste in continua schimbare – asimilabila unei amœbe –, cartea lui Adrian Buz este relevanta pentru un nou tip de proza ale carei caracteristici „ameninta“ anihilarea canoanelor. Eroii nu sint nicidecum exemplari, ci incarcati parca de o vina, de un sentiment acut care le scapa, pe care nu vor sa si-l asume in contextul unei libertati totale, care ar trebui sa-i invaluie si pe ei. Asadar, o existenta interioara macinata de nelinisti, asemanatoare pe alocuri uneia de tip underground, este apanajul personajelor lui Adrian Buz. Greata sartriana este cu mult depasita de angoasa ontologica – tradusa prin scirba, betie fara limite, lipsa de planuri pentru viitor – a unui personaj-prototip care recidiveaza cu si mai multa forta in fiecare dintre secventele narative. Mesajul cartii („incarcata de paradoxuri, obsesii si rani sociale“, dupa cum insusi autorul afirma) este clar exprimat, cu duritate chiar, dar se atenueaza prin utilizarea unei formule stilistice fericit alese, alcatuita din tuse satirice, care-i confera o nota de umor particulara si totodata salutara. Gradul de pervertire al […]