Lectia poloneza
- 13-10-2005
- Nr. 290
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 0 Comentarii
Nu sintem vinovati de ceea ce a facut istoria din noi, ci de ceea ce am facut noi cu ceea ce a facut istoria din noi. Aceasta idee, formulata cindva, cu multi ani in urma, de Jean-Paul Sartre, ar putea fi punctul de plecare al unei analize a „vitezelor“ diferite ale integrarii europene in cazul tarilor din fostul bloc comunist. Plecind de la premisa ca istoria nu se poate reduce la arhiva si nici nu poate fi considerata, vreodata, capitol incheiat (tot asa cum virstele noastre anterioare ramin mereu in noi si ne determina permanent destinul), aventura autocunoasterii ar trebui sa inceapa nu cu interogarea prezentului, ci cu vizitarea trecutului. Si, din acest punct de vedere, Polonia este locul ideal de pornire. Cind vezi cum orase ca Varsovia sau Gdansk – distruse in proportie de 85% la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial – au fost reconstruite imediat dupa razboi, pastrindu-se intocmai vechile planuri urbanistice si arhitectura cladirilor pulverizate de bombardamente, incepi sa intelegi cum a fost posibil ca mai tirziu, in anii ’80, o miscare de protest inceputa de muncitorii de la santierul naval din Gdansk sa coaguleze rapid opozitia anticomunista. Solidaritatea a reusit sa adune, intr-un timp record, […]