E un roman exceptional

Numesc volumul Mergind spre Babadag roman, desi s-ar putea vedea in el o culegere de povestiri aproape autonome, despre calatoriile in Slovacia, Romania si alte tari din asa-numita Europa „mai rea“. Caracterul „de calatorie“ al cartii lui Stasiuk nu este deloc surprinzator, el se inscrie in prototipul clasic al literaturii de calatorie, modernizindu-l radical, devenind in final ceva mai mult, ceva ce ar trebui denumit un roman metaforic al drumului (calatoriei). In cele din urma, imposibilitatea de a separa obiectul de subiect, omul – de propriul spatiu geografic, pe A. Stasiuk – de opera literara pe care a creat-o reprezinta un caz ontologic si artistic neobisnuit, avind multiple sensuri si semnificatii, despre care in roman abia se aminteste. Asa si trebuie sa fie, de vreme ce spatiul exterior s-a identificat cu cel interior, cita vreme naratorul poate spune despre sine, si chiar spune, ceva de genul: sint un drum, traiesc vesnicia, eu insumi fac descoperiri pentru mine insumi, exist in afara timpului, am facut o calatorie spre mine insumi, intr-un spatiu permanent, neschimbator, vazut in treacat, asemenea minaretului din Babadag, zarit de doua ori, pret de citeva minute, in timpul calatoriei prin Delta Dunarii. Putem asadar spune ca este ca […]