„Nu cu individualitati impui o literatura: trebuie o falanga!“. Interviu cu Dumitru TEPENEAG
- 13-10-2005
- Nr. 290
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 0 Comentarii
Scriitorul Dumitru Tepeneag a fost, pentru mine, o extraordinara surpriza. M-am dus la interviu cu inima strinsa, inchipuindu-mi ca voi da peste un interlocutor mofluz, acrit de polemici. Rezultatul: Dumitru Tepeneag este un interlocutor jovial, relaxat si ironic. El se afla pentru citeva saptamini la Bucuresti, asa cum face in fiecare toamna. Discutia noastra a atins puncte nevralgice, inclusiv despre prezenta scriitorilor romani la Festivalul Les Belles Etrangères si vizibilitatea literaturii noastre in spatiul francez. Cum vi se pare Bucurestiul in toamna anului 2005? Eu vad Bucurestiul de doua ori pe an. N-am destula distanta ca sa inregistrez transformarile. E un obicei al dvs. sa veniti de doua ori pe an? Da, da. Din 1990, vin in fiecare an in Romania, cel putin o data. Dar am venit si de trei ori intr-un an. Ajung primavara, la Salonul cartii, si toamna, nu stiu de ce vin toamna… Vorba poetului: „niciodata toamna nu fu mai frumoasa…“ In fiecare toamna e valabil acest vers? Da, pentru mine e din ce in ce mai valabil, mai ales daca citim si urmatorul vers: „…niciodata toamna nu fu mai frumoasa/ sufletului nostru bucuros de moarte.“ Cum vi se pare lumea culturala, tot venind, tot venind […]