Sartre: filozof si fals profet

Filozofia lui Sartre pare sa fi fost iremediabil compromisa de incapatinarea cu care acesta a aparat interesele ideologice ale Uniunii Sovietice in perioada „razboiului rece“. Dar a lasa neexplorata si neinteleasa pina la capat opera unui ginditor care a marcat secolul al XX-lea probabil in aceeasi masura in care s-a lasat marcat de acesta ar fi dovada unei superficialitati de care timpul nostru se face vinovat in atitea alte situatii si, in mod ironic, ar insemna sa recunoastem ca Sartre avea totusi dreptate. Ce ne mai poate spune Sartre astazi, cind retorica revolutiei stirneste cel mult zimbete condescendente, cind omenirea pare sa fi trecut din epoca guvernarii politice si a luptei ideologice in aceea a unei puteri politice dispersate in corpul social, a co- si auto-regularilor de multiple feluri? Umanismul lui Sartre a fost condamnat de Heidegger in numele intiietatii fiintei in raport cu omul, existentialismul face parte dintr-o recuzita teoretica atit de depasita incit numai istoricii isi mai aduc aminte de el, iar „ratiunea dialectica“ a fost pur si simplu maturata de pe scena istoriei de valul de la 1989. A mai ramas fenomenologia, al carei promotor in Franta a fost alaturi de Lévinas, si in al carei limbaj […]