RETROSPECTIVA 2005. Efect de sera cu o disciplina cool

De cite ori o tema de discutie e plasata intr-un context gen „rolul si locul“*, inseamna ca ceva nu e in ordine. Cind nu e pur si simplu o sintagma in vint, din categoria realitatilor conventionale, „rolul si locul“ e un context de criza. Rolul si locul teoriei literaturii in cadrul stiintelor umaniste poate fi o tema festiva, buna pentru toata lumea buna, dar poate fi si expresia unei nelinisti. Starea aceasta de inchietudine poate fi de mai multe feluri. Putem vorbi despre o neliniste a reperelor, despre o aprehensiune a itinerarului, despre anxietatea… influentelor si a pierderii in alteritate. Teoria literaturii nu e nici ea scutita de influente, presiuni, epidemii, boli de sistem. Astazi, dupa o oarecare vreme de acalmie si relativa sanatate metodologica si conceptuala, putem spune ca structuralismul, de pilda, a fost o boala de sistem. Cind unui organism i se acorda prea multa atentie, el risca sa se imbolnaveasca de prea bine. Un sistem osos in care s-a injectat prea mult calciu risca sa devina rigid. Oricit de echilibrata caloric ar fi ea, mincarea de tip american conduce la obezitate. Prea multa dieta nomenclativa poate produce un beton conceptual de genul celui propus de Umberto Eco […]