Megalomania omoara omenia

Evenimentele de simbata, din strada Muzeul Zambaccian, petrecute in vazul public, datorita televiziunii, invita la reflectii amare. Circula mai demult, prin urbe, zvonul despre existenta unei fabuloase colectii de arta chivernisite de fostul premier Adrian Nastase. Exemplare din norocoasele sale achizitii picturale au figurat in componenta cite unei expozitii colective, de pilda lucrari de pe vremea debutului ezitant al lui Victor Brauner, destul de modeste, incit au si trezit suspiciuni privitor la autenticitatea lor. in circumstante deloc favorabile, inutil a mai fi invocate, locuinta posesorului de comori si-a deschis portile pentru o anumita parte a presei. Invitatii preferentiali, insotiti de cameramani, au fost luati in primire de la intrare de proprietar si purtati prin toate incaperile, inclusiv bucataria, cu gesturi de nabab, generos in explicatii pentru uzul plebei. Cam nauciti de abundenta etalata ostentativ, la tot pasul, unii musafiri incercau sa pareze precaritatea aproximativei lor initieri artistice, riscind intrebari ca nuca-n perete sau chiar tentati sa scotoceasca pe cont propriu, cu aerul ca sfideaza protocolul conventional. inchipuitii nonconformisti nici nu bagau de seama zimbetul gazdei, ale carei priviri amuzate traduceau clar gindul tainic, consolidat pe parcursul vizitei: Quod licet Iovi… Nababul, doar in camasa, lejer descheiata la git, isi dadea […]