„Atitudinea fata de arta trebuie schimbata: sa fie demitizata si integrata in viata de zi cu zi“

Pentru ca opiniile sa nu fie mecanice, generale, previzibile, de „bun simt“, ar trebui sa ne punem intii citeva intrebari: cum sa redevina arta o bucurie estetica, iar artistul, o persoana respectata in societate si nu o ciudatenie suficienta siesi care traieste izolat in lumea pe care si-o faureste, cum sa fie trezit orgoliul de descoperitor al spectatorului care cumpara obiectul de arta unic, pretios, mai presus de valoarea lui financiara, obiectul in jurul caruia sa pivoteze linistea/nelinistea lui cotidiana? Intrebarile ramin retorice. Solutia se afla in raspunsul pe care nu-l putem da. Artistul detine jumatate, cei care ii minuiesc destinul, cealalta jumatate. Daca privesc arta din afara, ca pe o problema rezolvabila, dincolo de esenta ei, recunosc faptul ca ar fi necesara o expunere permanenta pe criterii clare, cronologice, dupa curente artistice, intr-un spatiu amenajat de designeri specializati in organizari de expozitii, o enciclopedie a artistilor contemporani in foileton, o intensificare a prezentarilor la radio, la televiziune si in presa. Este posibil, dar este suficient? Atitudinea fata de arta trebuie schimbata: sa fie demitizata si integrata in viata de zi cu zi, drept ceva necesar, sa se reinstaureze spiritul critic care opereaza cu bun si prost, sa se renunte […]