Un patetism bine strunit

Pe Filip Florian il cunoastem deja ca scriitor rafinat si imaginativ din romanul Degete mici, aparut anul trecut la aceeasi editura (Polirom), recompensat cu Premiul pentru debut al Romaniei literare si cu Premiul de excelenta pentru debut in literatura al U.N.P.R. Pe celalalt, Matei Florian, il stim ca semnatar de rubrica la Dilema (Dilema veche). Pe coperta a doua se precizeaza ca Baiuteii reprezinta debutul editorial al celui din urma. Asadar, avem in fata un roman scris la doua miini de cei doi frati. Lucrul nu este nou, dupa cum nici tema tratata: copilaria, „amintirile din copilarie“, cu o sintagma care suna rau, pentru ca si-a pierdut de mult savoarea si nu mai are decit, cel mult, un ecou didactic. „Baiuteii“, inainte de a afla din carte ca numele vine de la Aleea Baiut, din Drumul Taberei, unde cei doi au locuit, trimite foarte repede la diminutivul „baieteii“ si, iarasi, cartea poate induce un fals orizont de astepare, un soi de déjà vu. Nu intru totul fals, de fapt. Da, e vorba despre copilarie, mai mult, despre copilaria in comunism, pe care am mai citit-o povestita, de pilda, in volumele de Explorari in comunismul romanesc (Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo […]