Acribia si etica scriitoriceasca

Din varii motive mi-a placut foarte mult interviul luat de Ovidiu Simonca Florinei Ilis (Romania este o problema care ma bintuie de mult timp, revista Observator cultural, 23-29 martie 2006), dar o sa enumar numai doua. Primul este ca romanul ei din urma, Cruciada copiilor, mi-a placut foarte mult: de la Simion liftnicul incoace n-am citit nimic asemanator in literatura romana contemporana. Fireste, n-am citit toate cartile (Pupa russa este una din absentele „nemotivate“), dar am fost atent cit se poate. Sa adaug ca am terminat la sectia maghiara-romana, asa ca nu sint inocent din nici un punct de vedere. Daca ar fi sa alcatuiesc un top propriu al romanelor romanesti, Cruciada copiilor ar ocupa un loc de cinste alaturi de Craii de Curtea-Veche, de Cartea Metopolisului si de cimpoesanul op. – Fiecare detaliu, oricit de neinsemnat ar parea, poate reprezenta esenta Motivul al doilea este unul, cum sa-i spun, de analiza. Florina Ilis il citeaza in acest interviu pe Thomas Mann. Iata fragmentul: „Ce inseamna Romania pentru tine, ce este Romania din Cruciada copiilor?“. „Ma gindesc la vorbele lui Adrian Leverkühn din Doktor Faustus: Sint oameni alaturi de care este imposibil sa traiesti, dar de care nu poti sa […]