Péter DEMENY

Alcoolismul jovial

Redactînd, în urmă cu niște ani, un număr despre București pentru revista Látó unde lucrez, am fost fascinat de deosebirea dintre un cîine vagabond român și unul maghiar. În povestirea Történet falkányi kutyával (Întîmplare cu o haită de cîini), inclusă mai apoi în romanul Egyidejűségek (Simultaneități) de Attila Mózes, cîinii de maidan sfîrtecă un om care se întoarce tîrziu acasă. În Zenobia lui Gellu Naum, …

Citeşte articolul

Trei minoritari

Note despre Pădurea spînzuraţilor

Eu ştiu mai bine decît oricine altcineva. Aşa cum a spus Ady despre Petőfi: îl văd mai bine decît ochii de viorele ai lui Jókai. A putut spune asta din două motive: întîi, pentru că a fost urmaşul lor (fiii ştiu mai multe decît taţii), şi apoi, pentru că a fost demolatorul romantismului reprezentat de marele romancier. Rebreanu, însă, ca şi mine, a trăit în vremurile …

Citeşte articolul

Pălăvrăgeala vagabonzilor (VII)

Doru POP: Péter, dragul meu, hai să trecem la lucruri mai spinoase, despre care nu prea vorbim. Cum e să fii maghiar în România? Te simţi mai degrabă ardelean maghiar sau maghiar ardelean? Ce înseamnă pentru tine să vorbeşti limba română? Ce vezi cînd priveşti dintr-o cultură într-o altă cultură? Pe cine vezi, dincolo de chipurile ipocrite ale „ipochimenilor dîmboviţeni“? Cum ţi se par românii …

Citeşte articolul

Pălăvrăgeala vagabonzilor (IV)

Dialog între Péter DEMÉNY şi Doru POP

Péter DEMÉNY: Dragă Dorule, ţi-am propus ca temă să ne gîndim la dascălii noştri de dinainte de ’89, pentru că amîndoi facem parte dintr-o generaţie a „revoluţionarilor“, a celor care erau încă adolescenţi la Revoluţia din 1989. Atunci, pe vremuri, un „prof“ te putea lovi, te putea admonesta sau te putea trimite după vodcă (unii dintre „meşterii“ cu care am avut de-a face chiar obişnuiau …

Citeşte articolul

Bătrînul și catedra

A fost cel mai bun profesor pe care l-am avut. Superlativul relativ derivă, firește, și din personalitatea mea, din concepția pe care am avut-o și încă o mai am despre ce înseamnă să fii profesor, respectiv ce înseamnă să predai. A sosit de la București cu avionul la fiecare sfîrșit de lună și ne-a ținut patru cursuri la rînd, ca să …

Citeşte articolul

Seducţia şi incitarea

Dintre textele de pe coperta a patra a volumului Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă al Mihaelei Ursa, cel a Sandei Cordoș mi s-a părut cel mai reușit: „O premieră substanțială în critica românească, volumul Mihaelei Ursa are, pe lîngă cuprinderea, erudiția (lipsită de orice ostentație) și respirația unui tratat de literatură comparată, puterea de seducție proprie unui critic subtil, rafinat, empatic, care reușește să-și incite …

Citeşte articolul

O scuză perfidă

„La şedinţa de azi a Consiliului Local din Cluj-Napoca, consilierii au decis: nu sprijină Zilele Culturale Maghiare.“ Ştirea aceasta brutală a apărut ca un breaking news, în 13 februarie 2012, pe site-ul cotidianului clujean Szabadság. Ziua următoare a fost publicată o relatare mai amplă despre ceea ce a declarat primarul interimar Radu Moisin, dar şi despre ce au afirmat unii dintre consilieri, viceprimarul Attila László …

Citeşte articolul

Este oare statuia din cenuşă?

Am urmărit cu sufletul la gură filmul artistico-documentar făcut despre Nae Ionescu. Sînt îndrăgostit de cultura română şi, deci, îmi fac o deosebită plăcere orice volum, dialog sau emisiune din care pot să aflu ceva despre ea. Cît despre film, mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut. Au fost invitaţi care au reuşit să rămînă obiectivi, echidistanţi, raţionali – intelectuali în toată puterea cuvîntului. Dar …

Citeşte articolul

Dimineţile pierdute

Morgen, filmul lui Marian Crişan: România noastră cea de toate zilele, cu declasarea ei, colocvialitatea, trăncăneala, tăcerile ei nepăsătoare, cu agresivitatea care ţîşneşte dintr-odată, de parcă i-ar păsa de ceva. Vameşul român nu înţelege ce are vameşul maghiar cu oamenii, vameşul maghiar nu înţelege ce are vameşul român cu regulile. Şi chit că-l înţelegem pe cel care vrea să joace după reguli, cel care joacă …

Citeşte articolul

Tărîmul mărginit şi fără margini

Asemănări între Ioan Es. Pop şi Tudor Arghezi

Citind un nou poem de Ioan Es. Pop m-a frapat asemănarea artei sale poetice cu aceea a lui Tudor Arghezi. Într-un eseu scris despre acesta din urmă („Arta galeriilor sufleteşti. Note despre Arghezi“, în Observator cultural, 8 noiembrie 2007) am citat o confesiune în proză a autorului Psalmilor: „Nu am talent, am o tulburare. Cuvîntul îmi vine …

Citeşte articolul

Încăperile înguste ale literaturii române

Fiecare cititor are o istorie a literaturii române proprie, fără nici o legătură cu cea standard şi cronologică, gen „de la Scrisoarea lui Neacşu la Orbitor“. Această istorie are o cronologie internă, de experienţe şi de suflet, de trăiri, care au fost exprimate foarte puternic, într-un moment al vieţii, de unul dintre creatori sau de fraze, episoade sau …

Citeşte articolul

Eseu sau program politic?

Doua interpretari potentiale ale cartii Despre minciuna de Gabriel Liiceanu

Acest moment se plaseaza tocmai intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale1. Voi reveni asupra acestui din urma aspect cind voi analiza componenta de tip program politic a temei vizate. Sa procedam, insa, mai intii la analiza componentei eseistice. Este bine-cunoscut faptul ca eseul, ca gen, a fost dezbatut in varii ocazii si s-au formulat concluzii diferite. Mi se pare util sa continui …

Citeşte articolul

Mincind un mar cu un clovn

„As plinge pina si la mormintul mamei mele“. Cu aceasta teribila, cumplita, ingrozitoare fraza, care insa este perfect de inteles in contextul romanului, Heinrich Böll mi-a salvat viata. Desi suna desigur excesiv si deci absurd spre caraghios, enuntul acesta nu minte si nu hiperbolizeaza – nu face nimic decit sa spuna cit se poate de pur si de simplu adevarul cel mai crud si cel …

Citeşte articolul

Adevarul galeriilor sufletesti

Note despre Arghezi

„Marii dezbracatori de suflete: Socrate, Marc Aureliu, Augustin, Kierkegaard, Dostoievski, Cioran“. Lista, de buna seama subiectiva, deci interesanta, este alcatuita de Gabriel Liiceanu in Usa interzisa. De cind am citit-o, ma tot cert cu ea. Cum adica, nici un poet? Toata literatura universala si romana n-a dat un singur vers la citirea caruia sa ne simtim dezbracati pina-n maduva sufletului, daca pot sa ma exprim …

Citeşte articolul

Cum am putut sa m-amagesc

Dragoste si ura intre Mateiu si I.L. Caragiale

„Cum am ajuns sa te iubesc/ Nici pina azi nu stiu/ Cum fac de vreau sa ma feresc/ Si tot la tine viu?/ De ce m-oi fi oprit din drum/ Tocmai la ochii tai/ De ce ma-ntorc la ei si-acum/ Si-acum cind stiu/ Ca sint si buni si rai… M-am jurat de mii de ori/ Mai rizind, mai plingind/ Ca am sa fug de dragoste/ …

Citeşte articolul

Antologia unui sentiment dubios

Compania amorului in cele mai frumoase 100 de poeme romanesti Antologie intocmita de Petru Romosan. Editura Compania, Bucuresti, 2007, 176 p. Dificultatile liricii de dragoste – acesta este titlul unei poezii a lui György Petri, si primele versuri suna asa: „Nu pot, deci, sa scriu nimic/ despre ochii-ti frumosi?“. Petri, unul dinte cei mai mari poeti ai literaturii maghiare, s-a remarcat si prin …

Citeşte articolul

Momente permanente

Lucrind la acest eseu (cf. Tramvaiul Caragiale din Observator cultural, 16-22 noiembrie a.c.), rasfoind volume si gindindu-ma aproape obsesiv la Caragiale, iata ca la un moment dat dau de acest pasaj in introducerea la editia a treia a volumului iorgulescian Marea trancaneala: „Neted spus, autorul stie ca tentatia de a indentifica lumea imaginara a unui scriitor cu lumea reala e mare; ca e puternica si, …

Citeşte articolul

Tramvaiul Caragiale

Vreau de mult sa scriu despre Caragiale. Ceea ce, cititorul isi da seama cu siguranta, nu e prea usor. Nu e usor in general: ce se mai poate scrie despre un autor atit de interpretat si reinterpretat cum este el? Ce se mai poate scrie despre un autor a carui opera a fost analizata de Vianu si Calinescu, Ibraileanu si Cioculescu, Iorgulescu si Florin Manolescu, …

Citeşte articolul

Un drum neterminat

Volumul lui Adrian Gavrilescu Noii precupeti. Intelectualii publici din Romania de dupa 1989 (Editura Compania, Bucuresti, 2006) mi se pare, inainte de toate, o carte foarte meticuloasa. De la capitolul introductiv intitulat Ce sint si la ce folosesc intelectualii?, in care autorul prezinta istoria notiunii de la faimosul articol al lui Zola, J’accuse!, pina la Richard Posner, profesorul de la Harvard care a scris „una …

Citeşte articolul

Curat liberal

Imi amintesc de un talk-show al Nasului in care primarul in devenire Adrian Poteras a explicat cu trufie contracandidatului sau din PSD cita libertate, eleganta si nonsalanta exista in PNL. Daca-l ascultai si daca nu te irita aroganta vadita, puteai sa crezi ca PNL este raiul de pe pamint, un partid care asculta si respecta fiecare parere si principiu, intelege fiecare inclinatie si comportament. Iata …

Citeşte articolul