Moftul roman pe limba becalilor
- 13-04-2006
- Nr. 316
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 2 Comentarii
Stranie reprezentare a ideii de forta trebuie sa aiba cei care au inventat formula „Moliceanu“, menita sa ia in deridere prestatia de pina acum a premierului Tariceanu. Stranie, dar nu inexplicabila, intr-o tara in care personaje precum Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali trec in ochii opiniei publice drept „barbati puternici“, „razboinici“ si, neaparat, „salvatori“ ai bietei tarisoare. Pentru mentalul colectiv, sensibil la frecventele manifestari de forta ale celor doi „politicieni“ sus-numiti – dar si ale altora, eiusdem farinae –, sobrietatea (indiferent ca se manifesta in limbaj sau in comportament) este perceputa ca slabiciune, iar refuzul de a raspunde unor atacuri imunde cu aceeasi moneda pare dictat de neputinta. Injuratura neaosa, balacareala in vazul si auzul lumii, hahaiala (brand prezidential) mustind de complicitate cu „poporul“, ca si trasul de sireturi, la ore de virf, cu tot felul de vip-uri efemere au mult mai multe sanse de a trece drept insemne ale masculinitatii decit discretia, seriozitatea, atitudinea reticenta si limbajul civilizat. Intr-o lume care, atunci cind nu citeste Libertatea, Averea sau VIP, priveste ore in sir emisiunile cu iz de mahala transmise in direct de diverse televiziuni „de familie“ (o excelenta radiografie a modului in care functioneaza relatia dintre o televiziune […]
becali + plesu = vadim 😉
Domnule sunteti in partiala eroare.De forta e nevoie.Adica de energie mai precis.Si mai precis de efecte energice.Nici dumneavoastra nici asa-zisii politicieni nu au energie aplicata.Ca sa nu lungim vorba exemplu de politician cu energie aplicata social a fost Napoleon I.In contrast il punem de exemplu pe Basescu.Noi nu avem nevoie de oameni care sa-si etaleze energia interna ci de cei care produc efecte sociale cu ea.De aceea un om mai slab dar cu toatepotentele realizate este cu socialmente mai puternic.De aceia avem noi nevoie.