A picat la tanc
- 13-04-2006
- Nr. 316
-
Alexandru MATEI
- ARTICOLE
- 1 Comentarii
Meciurile Steaua-Rapid de saptaminile trecute nu seamana cu nici unele desfasurate pe gazoanele patriei, pentru ca miza a crescut brusc. Pentru prima oara, Europa a venit la noi, nu ne-a mai chemat pe noi la ea dupa prealabile instructaje, supervizari, igienizari si avertizari. Dupa Clinton si Bush, UEFA a trebuit sa accepte ca avem atita valoare cit sa-i primim vizita. Steaua si Rapid au jucat una impotriva celeilalte doua meciuri intr-o competitie internationala. Asa se face ca arbitrii straini n-au mai fost platiti de Copos sau de Becali, ci de Europa, iar rezumatul meciurilor a putut fi urmarit tocmai pe Eurosport. Ca europenii s-au uitat la el sau nu, asta nu ne mai intereseaza pe noi. Atita vreme cit se pot cistiga bani si imagine, cit Vintu i-a dat lui Becali 400.000 de euro pentru transmiterea returului si a primei manse din semifinale, cit Altex a platit Gazetei Sporturilor, in editia de dupa meci, o jumatate de ziar de reclame, cit Basescu a avut motive sa petreaca pina dimineata alaturi de cavalerii luminii de la Steaua si suporterii sa se agite in piata Universitatii, evenimentul acesta euromânesc a picat la tanc. Asa ca, in urma acestei duble jucate cu casa […]
Undeva, intre cer si pamint
Emotiile si increderea pluteau aburinde undeva, intre cer si pamint. Nu stiu daca ele ajunsesera atit de sus sau daca cerul coborise sa vada mai bine. Ba nu! Cred ca jocul se ridicase cu terenul de fotbal de dedesubt, inainte sa-nceapa chiar, cu suporterii impingind de pe margine. Se cinta, se traieste si se aplauda, de la zero la zero si dinainte si dupa. Paziti si prima data suspectati, ne-am infrint glasurile si-apoi le-am inaltat, mai sus decit statura jandarmilor si decit vuietul inalt al elicopterelor. Stati jos, va rog! Dadusem flamenco-ul din aceeasi zi pe fotbalul de peste noapte! Si n-am avut timp sa ma mir decit mult dupa sfirsit ca oricit incercasem altfel, vazusem meciul din stind pe scaun. Si inainte de prejudecata, sau dupa, sint mindra! Dar daca vreodata emotiile-mi vor sta in picioare si vor suferi de rau de inaltime, voi avea nevoie nu de jandarmi. Ci de salvare. Doar pentru mine, al doisprezecelea jucator la steaua sau rapid sau cum se va fi numind! Pentru ca un cap autentic de fotbalist, bandajat, si o emotie de suporter, cu entorsa, nu au loc pe aceeasi targa a singurei masini de salvare oprite pe pista.