Saptamina pianistilor

Incriminam, nu demult, faptul ca sint prea putine recitaluri in viata noastra de concert. Era o simpla constatare si un vag regret. Sigur ca „simfonicele“, evident mai spectaculoase, atrag mai multa lume. Sigur ca un concert cu orchestra are un „pret de cost“ mai scazut decit un recital unde „incasarile“ sint mici. Sigur ca recitalurile sint mai pretentioase din punct de vedere muzical si solicita un efort mai mare din partea muzicienilor. Si totusi, acolo pe podium, in singuratate – desigur, uneori acompaniata –, se petrece marea incercare pentru un instrumentist: lupta cu sine. Si neantul efemer: dragostea de muzica, gloria sau anonimatul. Sa nu prelungim aceste divagatii. Ca un facut – sau de ce si cum? –, ne-am pomenit cu o suita intreaga de recitaluri, puse claie peste gramada, in doar o singura saptamina! Nu stim daca are vreo legatura cu raportul de tara, care ne aduce in pragul isterizarii pe fondul unei traditionale indiferente la orice, sau apropierea inchiderii stagiunii, dar parca sapte recitaluri, daca am numarat bine, in opt zile este uluitor. Ca sa nu spunem ca unele concerte s-au suprapus. Si a fost/este pacat si pentru muzicieni, si pentru publicul meloman care frecventeaza cu asiduitate salile […]