Istorisirile unui scriitor de moda veche

Constantin TOIU Istorisirile Signorei Sisi Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 280 p. Un roman ca acela publicat acum citeva luni de Constantin Toiu, Istorisirile Signorei Sisi, ofera nu doar placerea de a reintilni un prozator autentic, ci si ocazia de a reflecta la urmatoarea intrebare: ce loc isi gasesc, in literatura de dupa Revolutie, noile carti de proza ale autorilor afirmati la virf in anii ’60-’70? Fapt evident, acestea sint mentionate destul de rar in bilanturile, clasamentele, panoramele s.a.m.d. ce vizeaza literatura ultimilor cincisprezece ani. Nu par sa mai conteze prea mult, pentru ca nu mai sint resimtite (pe drept sau pe nedrept) ca integrate fenomenului literar in desfasurare, ci mai curind ca apendice ale unor dosare deja clasate, ca inactuale epiloguri ale unor opere incheiate. Scriitori precum Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu, Fanus Neagu au facut o vreme eforturi sa ramina in actualitate, strategia lor, bazata pe incercarea de a-si adapta vechile obsesii (politice si scripturale deopotriva), imposibil de expurgat, la realitatile epocii de tranzitie, esuind intr-o proza fara relief. Ultimii doi au optat, in Paolo si Francesca si respectiv Amantul marii doamne Dracula, pentru un romanesc kitsch forjat din imbinarea politicului caricat cu eroticul comercial, edificat pe […]