Jurnalul unei iluzii

Despre circumstantele adeziunii spontane la partidul comunist a unor intelectuali evrei, victime ale antisemitismului interbelic Emil DORIAN Cartile au ramas nescrise. Jurnal 1945-1948 Cuvint inainte de Margareta Dorian Prefata de Valentin Protopopescu Editura Compania, Bucuresti, 2006, 440 p. Editura Compania a publicat de curind o carte care, in mod normal, ar fi meritat o alta primire: Jurnalul scriitorului Emil Dorian (Lustig, 1891-1956) din perioada imediat postbelica, anterioara sovietizarii totale a Romaniei. Cu exceptia a una-doua semnalari entuziaste in presa cotidiana, critica a tacut pina acum. Iar tacerea ei este, ma tem, psihanalizabila. Pentru ca volumul ne pune, fara menajamente, in fata unui fapt socialsi istoric pe care multi dintre compatriotii nostri nu sint inca dispusi sa si-l asume lucid si (auto)critic: circumstantele adeziunii spontane la partidul comunist a unor intelectuali evrei, victime ale antisemitismului interbelic, ale terorii legionare si ale masacrelor antonesciene: resentimente, spaime, sperante, iluzii, dezamagiri. E de presupus ca, pentru cititorii cu sensibilitati nationaliste, aceste pagini vor reactiva vechi si rezistente stereotipuri antisemite de genul: „evreii au adus comunismul si, nerecunoscatori, s-au razbunat pe intreaga clasa politica autohtona“. Este insa o ocazie – unica pina acum – de a recupera diaristic o dimensiune indelung ocultata a istoriei noastre […]