TEATRU. Epistolar dramatic (II)

Raspunsul Iuliei POPOVICI la scrisoarea publicata in numarul trecut de Katalin THURÓCSY despre teatrul de azi din Romania si Ungaria Draga Kati, Nici vorba ca, in multe din cele ce spui, ai dreptate: nici eu nu sint o partizana a suselor dramaturgice scrise dupa chipul, asemanarea si pentru intelegerea maselor largi, amatoare de evenimente culturale precum Vacanta mare (Anamaria, intermediarul nostru ideal, va gasi in mod sigur un echivalent perfect in televiziunea maghiara). Nu la asa ceva ma refeream cind spuneam ca nu-l cred pe acel personaj din piesa lui Liviu care citeaza dintr-un postmodernism citit la toaleta. Pe de o parte, nu cred din principiu ca un text de teatru avindu-l ca erou pe un Heidegger care vorbeste in citate din propria-i opera ar spune ceva chiar si celui mai inteligent, cult si dornic de experiente liminare spectator de pe fata pamintului. Am citit, odata, pe cind eram intr-un juriu, o piesa (de fapt, o dramatizare) construita integral din citate dintr-o carte extraordinara, Cum am devenit huligan, plus alte extrase din textele de teatru si jurnalul unui scriitor roman interbelic evreu, Mihail Sebastian. Era de-o plictiseala epocala. Toate acele chipuri umane vii, tragice, interesante care populeaza literatura lui Sebastian […]