IMAGINI VIRTUALE. Teatru (si) multimedia

Noile media ating astazi si zona teatrului. Dramaturgi si regizori, de la Gianina Carbunariu la Peca Stefan si la Bogdan Georgescu, de la Carmen Lidia Vidu la Chris Simion, Vera Ion sau Ana Margineanu, colaboreaza cu video-artisti, designeri, animatori digitali sau Djay precum Maria Draghici, Electric Brother, Ana Alexandra Blidaru, Ioan Cocan, Mihai Pacurar si Augustin Cosmin Pop. Asa cum performance-urile audio-vizuale sint insotite uneori de miscari actoricesti, spectacolele de teatru pot ingloba proiectii de film sau desene animate, intersectindu-se cu cinematografia sau cu televiziunea. Din acest punct de vedere, spectacole teatrale care inoveaza prin abordarea unei vi-ziuni media pot fi considerate, printre altele, atit o statie si I Hate Helen de Peca Stefan, regia Carmen Lidia Vidu, cit si mady-baby.edu de Gianina Carbunariu (text si regie). In Computers as Theatre (1993), Brenda Laurel scrie despre experienta virtuala de la interfata calculatorului in termenii unei reprezentari scenice a actiunii, in cadrul careia publicul poate participa. Astfel, iluzie, performare, actor, climax, catharsis si scena devin concepte operationale pentru capacitatea teatrala a extinderii simturilor si afectelor spectatorului de la interfata. Evident insa ca, de la o performare la interfata calculatorului la o imersie interactiva in instalatiile de realitate virtuala, experienta se consuma […]