INTERSECTII. In apararea fizicienilor (dar nu numai)

Nu pot sa nu sar in apararea confratilor mei, fizicienii, dupa lectura articolului publicat de colegul nostru Liviu Ornea in Observator cultural, cu doua saptamini in urma. O fac din doua motive: unul (cel esential) este cauzat de teama ca tineri, sau tinere, tentati de o cariera in domeniul cercetarii stiintifice – in stiintele numite „tari“, dar nu numai – vor fi profund dezamagiti de mesajele transmise de articolul Homo homini lupus (sau de acela al lui Ad Lagendijk, la care se refera „bifurcatia“ lui L.O.). intr-atit incit vor fi poate chiar tentati sa abandoneze proiectul. (Argumentul ca un singur articol nu poate avea un asemenea efect poate sa nu mai fie valabil pentru adolescentii care se formeaza astazi, in realitatea virtuala a unui Internet dominat de „efectul cascada“!) Cel de-al doilea motiv este poate mai subtil, mai greu de explicat; nu pot fi de acord cu concluzia ca in lumea cercetarii stiintifice contemporane „am intrat cu totii intr-o moara pe care n-o mai putem controla“. Si asta pentru simplul motiv ca inca de la inceputurile modernitatii – care coincid mai mult sau mai putin cu debutul cercetarii stiintifice in sensul pe care-l dam astazi expresiei – ne aflam mereu […]