Alexandru Safran, un lider spiritual al evreilor romani intr-un timp anomic

„N-am auzit vreodata sa se predice atit de devreme si atit de tirziu“. Poate ca, din unghiul posteritatii – a trecut putina vreme de la disparitia fizica a doctorului Alexandru Safran, somitate contemporana in materie de interpretare a Cabalei, ales membru de onoare al Academiei Romane in 1997 –, discursul sau de receptie, Perceptiunea Dumnezeirii in Cabala, filozofie si stiinta, centrat pe unitatea interioara dintre sensibilitate si rationalitate, joaca rolul firului Ariadnei in intelegerea conduitei sale de lider spiritual al evreilor romani intr-un timp anomic, 1940-1947. conduitei sale de lider spiritual al evreilor romani intr-un timp anomic, 1940-1947. Retrospectiva acelei perioade ofera citeva teme de meditatie: importanta relatiilor interumane in situatii-limita; valoarea ecumenismului; receptivitatea evreilor romani fata de sionism si fata de utopia comunista. Cind a fost ales Sef Rabin, intr-un moment foarte critic pentru evreii europeni si, implicit, pentru evreii romani, s-a mizat pe capacitatea sa de comunicare deopotriva cu lumea evreiasca traditionala (era fiul unui „print al Torei“, gaonul Bezalel Safran), cu „intelighentia“ evreo-romana emancipata si cu societatea romaneasca (beneficia de o profunda cultura moderna, romana si europeana). Seful Rabin avea mandatul reprezentarii evreilor in Parlament, si acesta nu se putea obtine decit cu derogare (criteriul de virsta […]