ESEU

Surprize ale unui literat mistuit de pasiunea muzicii

Cine ar fi bănuit că, mai presus chiar decît interesul prioritar arătat poeziei, Mihail Sebastian putea fi intens conectat la formele de răsfrîngere ale muzicii în sensibilitatea publică şi, în consecinţă, accepta să devină, între 1935 şi 1939, un fervent cronicar al vieţii concertistice bucureştene? Astfel, devenea oarecum obligatorie – după mănunchiul de comentarii asupra mersului şi diversificării poeziei sub privirile lui Sebastian (Periplu printre …

Citeşte articolul

Oglinda fisurată

Doamnei Luminiţa Sîrbu Motto: „păsările-ntorc cu aripa seninul/ cum oamenii cu mîinile pămîntul/ şi/ seminţele luminii din noapte/ se umflă şi cresc şi umplu tot cerul/ şi-atuncea e ziuă“ (1975) Profesoara de română, una dintre pedagoge şi o colegă, pe care le-am mai întîlnit întîmplător, între timp, nu ştiau unde ar putea fi Luminiţa sau dacă mai trăieşte. După mulţi ani, mi-am zis, în fine, că trebuie neapărat să dau …

Citeşte articolul

Alibiurile interbelice ale criticii lui Steinhardt

Umberto Eco aminteşte cu bunăvoinţă, în Limitele interpretării, de sugestia de lectură lansată de Borges, şi anume aceea de a citi celebra lucrare catolică De Imitatione Christi în lumina lui Céline sau ca şi cum ar fi fost scrisă de autorul francez, comentînd cu empatie: „Splendidă sugestie pentru un joc ce înclină către uzul fantezist şi fantastic al textelor“. Politeţea critică durează însă doar atît …

Citeşte articolul

Roland Barthes: 50 de ani de la Moartea autorului (III)

Cum au indicat majoritatea exegeților lui Barthes, eclipsa auctorială n-a durat foarte mult. Profund influențat de psihanaliza lacaniană, dar și de textele lui Derrida, Barthes va declara, pe urmele lui Benveniste, că scriitura e spațiul în care persoana gramaticală și originile discursului sînt întotdeauna deja inextricabil amestecate. Preluînd, pe rînd, toate reflecțiile modernismului literar – de la Poe la Mallarmé sau Baudelaire, de la Rimbaud …

Citeşte articolul

Roland Barthes: 50 de ani de la Moartea autorului (II)

Interogînd, încă din 1955, limitele istoriei literare, Barthes subliniase că, atunci cînd nu se limita la reducerea textelor și a scriitorilor la nivelul sistemelor estetice, vechea critică – declarată a fi, printr-o formulă memorabilă, o istorie a literaților sau, la fel de adevărat, o succesiune de monografii – traducea intraductibilul prin ideea de geniu literar: „Autorul domneşte încă în manualele de istorie literară, în biografiile …

Citeşte articolul

Roland Barthes: 50 de ani de la Moartea autorului (I)

În toamna lui ’67, fosta editoare a Women’s Wear Daily, Phyllis Johnson, îngrijea apariția numărului 5-6: The Minimalism Issue al faimoasei Aspen – A Multimedia Avant-garde Magazine. Număr dublu, acesta fusese, într-adevăr, „o generoasă și imaginativă examinare a artei conceptuale, a minimalismului și a teoriei critice postmoderne“, cum bine rezumă administratorii impresionantului UbuWeb, unde dosarul poate fi în continuare consultat. Editată de Brian O’Doherty, sub …

Citeşte articolul

Umbra e o oglindă incasabilă

Gînduri pentru Norman Manea

Cu cît anii mei se adună, primesc zilnic vești: semne, daruri, întîlniri neașteptate... E ușor să spui simplu „coincidențe“. Dar eu cred că nu e doar atît. Unele „esprits se rencontrent“, m-am convins de multă vreme de acest lucru, de cînd am citit Plicul negru și ne petreceam vacanțele la Doi Mai. Știu că ne vedeam zilnic și aveam împreună un om foarte apropiat în …

Citeşte articolul

Exil și creativitate

Dislocare adesea traumatică și deposedare psihică și materială, exilul este o experienţă umană esenţială. Narațiunea religioasă a înregistrat de timpuriu fenomenul și i-a conferit o rezonanţă istorică amplă. Abraham în Biblie și Ulysses în mitologia greacă au personificat, fiecare, această extremă aventură; și nu sînt singurii care au simbolizat-o pentru posteritate. Epoca modernă a amplificat centrifuga conflictelor de largă amploare și a catastrofelor globale, fie …

Citeşte articolul

Brâncuși, inepuizabilul (III)

Dacă vrem să trecem de la discuția de principiu – sau despre metodă – la analiza concretă a operelor lui Brâncuși, observăm de la început interferența permanentă a acestor două niveluri, ca și faptul că ea mai curînd bruiază decît clarifică, așa cum speram, intențiile lui Matei Stîrcea-Crăciun. Autorul își prezintă metoda ca fiind endogenă, adică mereu imanentă operei lui Brâncuși și refuzînd, deci, importul …

Citeşte articolul

Brâncuși, inepuizabilul (II)

Altfel decît explicația (erklären) unei cărți, a unui eveniment istoric sau a unei imagini, prin dovezi și reguli, de către istorici sau analiști, există, spun hermeneuții, moduri de a le înțelege (verstehen), adică, într-un fel, de a le trăi (erleben). Una nu o exclude pe alta, am exclama noi astăzi, iritați, după ce atîtea polemici între analiști și critici de artă nu au dus în …

Citeşte articolul

Brâncuși, inepuizabilul (I)

Masivul volum despre Brâncuși publicat recent de Matei Stîrcea-Crăciun la Editura Institutului Cultural Român este în același timp un eveniment editorial, prin calitatea tehnică deosebită a unei ediții în format mare de 607 pagini, un eveniment științific, dat fiind efortul autorului de a crea și utiliza o nouă metodă de interpretare a operei lui Brâncuși, ca și un eveniment cultural, prin faptul că, obligîndu-ne să-l …

Citeşte articolul

Generaţia „lumină“ (III)

Invitat la Bucureşti în 1990, în condiţii economice dificile, imediat după căderea lui Nicolae Ceauşescu, Patrice Chéreau a acceptat să onoreze propunerea noastră, a lui Patrice Martinet și a mea, cu o condiţie: „Nu pot să vin fără HMI“ – adică acele proiectoare pe care le descoperise în epocă şi care, pe scenă, furnizau o lumină razantă, directă, precisă, fără contraste, lumina autostrăzilor. El se …

Citeşte articolul

Generația „lumină“ (II)

Apropiat de Giorgio Strehler şi pasionat de artă plastică, Patrice Chéreau, colaborînd, la începuturile sale, cu André Diot, a căutat să îmbine pasiunea maestrului pentru ecleraje ca indicatori ai timpului cu propria sa cultură picturală. La el, lumina – în prima sa perioadă – poartă marca universurilor flamande, a acelor spaţii interioare repliate asupra lor însele, spaţii dificil de explorat, spații închise. Personajele neliniştite, sfîşiate …

Citeşte articolul

Generaţia „lumină“ (I)

M-am născut ca spectator în Franța descoperind „lumina“ la teatru. Nu ca instrument tehnic al spectacolului, asta se înţelege de la sine, ci ca intervenţie specifică atunci cînd, în mod inedit, ea este inclusă în proiectul artistic al reprezentaţiei. Observaţia unui tînăr prieten regizor de teatru mi-a confirmat-o recent: „Pentru noi, imaginea video e ceea ce a însemnat pentru generația dumneavoastră lumina în teatru!“. Da, …

Citeşte articolul

Efecte secundare

Greu de definit, fascinant de analizat și – truism tolerabil – imposibil de eludat, talentul caleidoscopic al lui Woody Allen a luat de mult loc în galeria fenomenelor imediat recognoscibile ale secolului trecut și ale epocii contemporane. Devenit un soi de valută universală, acest talent ce izvorăște amaltheic de peste șase decenii nu pare să își găsească limita. Allen aduce simbioza clasică a actoriei, a …

Citeşte articolul

„Pe cont propriu“: Radu Mareş

Într-o „Pomenire“ încredinţată revistei Bucovina literară, Vasile Andru recunoştea că, în anii lor tineri, din aurita „hoardă suceveană“, Radu Mareş era cel mai bun. Chiar dacă „bădia“ George Sidorovici, „patronul“ locului, împărţind verdicte şi iscălind certificate de scriitor, ezita să-i înmîneze coroniţa. Ce-i drept, pentru Radu Mareş, gloria a venit tîrziu, după pensionare; dar a venit! O victorie de maturitate, anunţa şi Liviu Antonesei. Şi, …

Citeşte articolul

Brâncuşi: borne autobiografice (II)

La Craiova, într-o librărie, am găsit demult culegerea de Aforisme ale lui Brâncuşi, a căror autenticitate unii o contestă. Nu pot replica decît făcînd elogiul gîndirii orale proprii acestui om hrănit cu gîndirea unei naţiuni, cea română, sau cu spiritul unei culturi, aceea indiană. Privindu-i paginile neîndemînatic scrise, afectate de numeroase greşeli – de limbă, de ortografie –, înţeleg de ce „vorba“ la Brâncuşi era …

Citeşte articolul

Brâncuşi: borne autobiografice (I)

Nu în calitate de expert scriu aceste rînduri, ci în calitate de narator ale cărui amintiri disparate au reînviat traducînd Procesul contra Statelor Unite; ele atestă un îndelung parcurs biografic, ale cărui borne le evoc acum, dar ele, totodată, desenează sinusoida politică a relaţiilor cultivate de puterea comunistă cu Brâncuşi. Într-un fel, între drumul propriu şi drumul oficial percepem un dezacord constant, o dizarmonie rar …

Citeşte articolul

Povestirea ca formă de divinaţie: Ghicitor în pietre de Mircea Eliade

Dintr-o anumită perspectivă, se poate spune că, la 30 de ani de la dispariţia lui Mircea Eliade, facem parte dintr-o generaţie care a depăşit vîrsta adolescenţei, o vîrstă a elanurilor eroice, dar şi a miopiei1, definită în sens figurat ca incapacitate de a cunoaşte lucrurile şi fenomenele în toată complexitatea lor. Astfel, putem observa că opera sa literară rămîne dovada faptului că interesul pentru universul …

Citeşte articolul

Umberto Eco: labirint, text, ceaţă

Nu trebuie să căutăm prea mult încadrarea tipologică de sine pe care o preconizează Umberto Eco. O circumscrie el însuşi, prin apartenenţa veselă la manierism. E vorba de un manierism ceremonios, plastic şi chiar onctuos pe alocuri, pornit din conştiinţa că lumea e prea plină, prea rotundă pentru a fi cuprinsă pe de-a-ntregul cu mintea debilă (de la debola, via Vattimo...) a omului. Atît de …

Citeşte articolul