Ateneul Roman al francezului Albert Galleron

In fiecare toamna, o entuziasta omenime melomana isi indreapta gindurile si bunele sentimente, dezinhibate de concedii, amoruri estivale si admiteri filiale, zugraveli si amenajari de tot felul, pentru a se sustrage contingentului si a se darui muzicii. Si unde s-ar gasi mai lesne aceste oportunitati decit in salile de concert. Atitea cite sint, acelea catre care ne vom indrepta pasii, orice si oricite mizerii ne-ar oferi rasucelile cotidianului. Ca sa mai visam putin, sa ne bucuram de ce poate fi mai abstract si sublim deopotriva pe aceasta lume – marea muzica. Cum Ateneul Roman este cel mai impozant „Templu al Muzicii Romanesti“, cum ii placea regretatului si neobositului animator al muzicii Iosif Sava sa-l denumeasca, prin unicul sau stil inalt-oracular, sa-i dedicam Ateneului, acum, la inceput de stagiune, mai mult decit un simplu comentariu. Cine isi mai aduce aminte azi ca la 26 octombrie 1886 – tot ne plac noua cifrele rotunde, deci acum 120 de ani –, s-a pus piatra de temelie a Palatului Ateneului. Care, poate se stie mai putin astazi, urma sa fie o prezenta fizica de prim ordin in configuratia unui oras, nu oarecare, ci chiar capitala Regatului Romaniei. Povestea a ceea ce numim azi, cu […]