Romania in stare clinica
Foarte scurte prolegomene la o teorie imediat practicabila a arhivelor
- 12-10-2006
- Nr. 342
-
Bogdan GHIU
- Politic
- 0 Comentarii
Nu exista arhive secrete. Orice arhiva, odata constituita, fiind scrisa, este deja publica. A arhiva, deci a scrie, a depozita, ar trebui sa stim de mult, „dintotdeauna deja“, asta inseamna a te expune uitarii si repetitiei, iterarii, preluarii, utilizarii, „manipularii“, re-constituirii. Puterea, orice putere, oricit de discreta, produce arhive: da publicitatii, fie si ascunzind. Serviciile secrete abuzive publica adevarul sub forma de arhive, dat fiind ca trebuie sa-l constituie, sa-l fabrice pentru a-l conserva in vederea utlizarii. Disponibilitatea arhivelor pentru cine le-a produs este disponibilitatea lor, virtual, pentru oricine. Nu exista arhive cu adevarat secrete, nu exista decit arhive publice si arhive intime. Secretul e o capcana metafizica pentru prosti. Nu exista secret tot asa cum nu exista crima perfecta. Secretul comunismului nu sta in arhive, ci in noi insine. Dar noi preferam sa ne ecranam intim, sa comunicam cu noi insine, constitutiv, prin delegare, intimplator si la exterior, ca intr-un fel de dializa, de medializa, sa ducem o existenta clinica: ce-ar trebui sa fie mediere imediata interna, nemijlocita, prezenta dialogala in sine, fusese mai intii preluat si „protezat“ ca Securitate, iar azi ca sistem media. Sistemul tehnologizat media tine loc de memorie interna si de constiinta. in locul constiintei […]