Bogdan GHIU

de-clic(k) / atelier deschis. Noi înșine – numai prin alții. Un manifest de antropologie etică (I)

Ca în fiecare an, anul acesta însă mai mult poate ca în cei din urmă, și la recent încheiatul Tîrg de Carte Gaudeamus am „oficiat“ lansînd cărți și participînd la dezbateri, aproape în exclusivitate însă plachete de poezie și eseuri aparținînd așa‑numitelor științe despre om. La vîrf, „cartea tîrgului“ la categoria din urmă mi se pare a fi, clar, noua carte a lui Vintilă Mihăilescu, …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Note la o reeditare: Dominația masculină (II)

Recent, la Editura Art a apărut ediția a doua, revizuită, a traducerii cărții Dominația masculină de Pierre Bourdieu, pe care o publicasem în anul 2003 la defuncta Editură Meridiane. Timp de două săptămîni, în numărul trecut și în acesta, revin fragmentar dar și cu cîteva completări importante, în sensul unor sugestii din perspectiva actualității imediate, asupra prefeței pe care, sub titlul „În societatea «femeilor»“, o …

Citeşte articolul

de clic(k) / atelier deschis. Note la o reeditare: Dominația masculină (I)

Recent, la Editura Art, a apărut ediția a doua, revizuită, a traducerii cărții Dominația masculină de Pierre Bourdieu, pe care o publicasem în anul 2003 la defuncta editură Meridiane. Revin aici, fragmentar, dar și cu cîteva completări importante, în sensul unor sugestii din perspectiva actualității imediate, asupra prefeței pe care, sub titlul În societatea „femeilor“, o pregătisem pentru acea primă ediție. Azi, mai sec, ar …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Un fenomen: Florin Chirculescu (III)

În ciuda – sau, cum se spune, poate tocmai datorită – stilului său rapid, aparent imediat, eminamente impur, fugind în permanență în toate direcțiile, altfel spus asociind neîncetat lucrurile, stil care, încă de la nivelul micro, consacră hibridarea identitară sau, de fapt, pluri-identitatea, interferarea, rezonanța sau omologiile identitare, altfel spus incertitudinea prin amestec și proiectare (dublul, umbra etc.) asupra identității – stil care, așa cum …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Un fenomen: Florin Chirculescu (II)

Pe cît de masiv e Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu, noul roman, de peste 1.100 de pagini, publicat de Nemira, al lui Florin Chirculescu, acest Dumnezeu-Tatăl care nu se mai mulțumește să-și trimită, ca pînă acum, Fiul, pe Sebastian A. Corn, să moară virtuos, dar degeaba pe piața fleșcăit-sacrificială a literelor românești, pe atît se citește el de ușor, foamea de poveste, de lume, …

Citeşte articolul

de-click / atelier deschis. Un fenomen: Florin Chirculescu (I)

Un obiect straniu, greu de clasificat, adevărat OZN literar, a pătruns de curînd în atmosfera cel puțin apăsătoare, dacă nu de-a dreptul irespirabilă (în același timp încins‑miasmatică și rarefiată, cu oxigen confiscat) a literaturii române actuale: Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu. Cu cele peste 1.100 de pagini pe care Editura Nemira a reușit să le lege laolaltă (pe hîrtie – ce …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Neosecesionismul și nevoia de Stat

În secolul al XIX-lea, în congruență cu modernitatea postrevoluționară industrială, epoca a fost a statelor naționale, a statelor subiectivate național împotriva imperiilor ca super-state, aflate dincolo de națiuni și mai presus de acestea. Azi, imperiile revin, dar nu ca state, ci trans-statal sau post-politic – deci cu atît mai abstract. Sau tocmai pentru că imperiile s-au refăcut trans-teritorial revin, azi, statele naționale, inevitabil ca micro-state …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Povestea prozei – sau (de) ce este literatura

Nu știu ce se învață la cursurile de „scriere creativă“, continui să nu înțeleg de ce niște bune, și cu seriozitate făcute, cursuri universitare de Litere (sau/și de Film), de ce lectura îmbinată cu scrisul și cu lecturi publice încrucișate urmate de discuții cinstite și necruțătoare n-ar fi, cinstit, de ajuns ca să devii scriitor (i.e. prozator), adică să (vrei să) le știi pe toate …

Citeşte articolul

de+click. Art Encouters 2017: dincoace de fractura concept

Așa cum începusem să spun în articolul de săptămîna trecută, Art Encounters, de la Timișoara, a devenit foarte repede, încă de la această ediție a doua, ceea ce își propune, probabil, să fie – și chiar mai mult sau, de fapt, altceva, ceva neașteptat: o importantă, de neocolit la nivel regional, bienală internațională de artă, termenul de encounters putînd chiar genera o nouă modulare conceptuală …

Citeşte articolul

de-click. Ce mi s-a întîmplat la Art Encounters (o linie de producție)

Scriindu-mi contribuția pentru catalogul bienalei Art Encounters (care s-a deschis la Timișoara pe 30 septembrie și care, așa cum spunea promotorul ei, Ovidiu Șandor, abia acum, prin această a doua ediție, organizată la doi ani după prima, se poate afirma ca bienală) avusesem – scriind, tocmai, producînd, cercetînd cu cuvintele și săpînd prin cuvinte – revelația (imanentă) că doar artiștii mai muncesc, propriu-zis, astăzi, că, …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Viața – mod de întrebuințare (Art Encounters 2017)

La sfîrșitul acestei săptămîni, va avea loc la Timișoara așa-numitul preview al celei de‑a doua ediții a bienalei Art Encounters. Avînd privilegiul de a fi fost din nou invitat să contribui, în felul meu și cu „armele“ mele, la această manifestare, îmi permit să avansez, deja, cîteva reflecții pe marginea conceptului ei. Nu vreau însă să mă lansez acum și aici într-o hermeneutică a conceptului …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Portchei (pentru un nou Tribunal al Rațiunii)

Cu diverse culori, încep (încerc) să clasific ce-am scris peste vară, prin carnete, în Textul Unic, Textul Continuu, Scris Singur (singurul scris): nu scriu decît un (singur și același) text pe care, din cînd în cînd, la cerere sau nu, îl proiectez pe diverse fundaluri problematice, sau în aer. Să vedem deci (scurtă recapitulare ca să pot – și să putem – merge mai departe). Mai întîi, …

Citeşte articolul

de-clic(k)/ atelier deschis. Arta (un) manual de utilizare

(cîteva fragmente despre recalificarea muncii)

Arta ne învaţă în primul şi în ultimul rînd cum să ne re-construim, adică cum să ne apropriem şi să ne asumăm principiul constructibilităţii umane, devenind însă, din obiecte, subiecţi, întotdeauna colectivi, întotdeauna unii împreună cu și prin alţii. Aspectul colectiv este esenţial, căci dacă este adevărat că numai alţii ne pot construi, că nu putem fi construiţi decît ca obiecte, înseamnă că, tactic, şi …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Europa moartă (La judecata lui Jude 2)

Țara moartă, filmul lui Radu Jude, este, de fapt, o „carte“. Dar una așa cum i-ar fi plăcut să scrie lui Gilles Deleuze: cu toate mijloacele de exprimare (mediile, limbajele) la îndemînă, nu doar prin text, ci și audio, video (și poate chiar gestual, „performativ“, dansant): filmic, teatral, muzical etc. O carte-instalație, altfel spus, sau, mai exact, o carte-dispozitiv, o carte contra-dispozitiv, adică „asamblaj colectiv …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. La judecata lui Jude

(prostia trebuie făcută să urle)

De multe ori, cînd se apropie toamna, în cinematografele românești, după seceta culturală a verii, încep să mai picure și oarece filme, cum să le spun, care nu sînt pentru copii (dincolo de vîrstă), așa cum sînt (azi și de mult) aproape toate producțiile cinematografice (căci altfel nu le pot spune), în special cele de la Hollywood, cu imitatorii lor, și mai ales cele aduse …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Ce traducem? O teorie a efracției și a infracțiunii

Ce e traducerea? Mediu diferit, dar care unește: diferitul unește. Niciodată nu poți fi însă sigur că ai reușit să ieși în afară, adică între, dincolo de zidurile închiderilor disciplinare. Trebuie să te folosești de celălalt, să te „agăți“ de celălalt, ca să te smulgă, iar celălalt cel mai sigur, mai fiabil pentru operațiunea de dezvățare, de obiectivare de sine e dușmanul (Carl Schmitt: recunoaștere a …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. Arhitecturile arhipelagului

Arhitectura nu este o știință nici „moale“, nici „tare“, nici „naturală“, nici „umană“. Dar tocmai caracterul acesta secund, concret, practic, apropiat de artizanat și de bricolaj – sau, mai exact, balansînd, „făcînd podul“ între polul ingineresc și polul meșteșugăresc (cf. celebra dihotomie a lui Claude Lévi‑Strauss, din Gîndirea sălbatică) –, o face să aibă un rol politic strategic: de paradigmă generalizabilă, transpozabilă, „traductibilă“, ca metaforă …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. „Răzbunarea traducătorului” (II)

Formare, luptă pentru calitate, creare de instituţii

Nu voi putea continua istorisirea (sper, problematizantă și, mai ales, provocatoare, dădătoare de idei) a episodului parizian al Atelierului franco-român de formare profesională pentru traducători literari, episod care s-a întins pe două săptămîni (30 iunie-14 iulie 2017), fără a aminti numele celor zece participanți români. Iată-le: Oana Calen, Elena Ciocoiu, Adrian Cotora, Dana Georgescu, Marieva-Cătălina Ionescu, Laurențiu Malomfălean, Petrișor-Claudiu Militaru, Diana Magdalena Nechit și Mădălin-Teodor …

Citeşte articolul

de-clic(k) / atelier deschis. „Răzbunarea traducătorului“: cooperare franco-română (CNL-ICR)

Titlul acestui articol (sau, mai exact, a acestei serii de articole) sună sec, dacă nu chiar convențional, deși își propune să relateze ceva cu totul nou și înnoitor, cel puțin pentru cultura română. Aș fi vrut să intitulez articolul de față „«Răzbunarea traducătorului»: cooperare pentru o revoluție“ sau „«Răzbunarea traducătorului»: o internațională“, dar cel mai bun, mai potrivit titlu ar fi fost, după mine, „«Răzbunarea …

Citeşte articolul

de clic(k) / atelier deschis. O „revoluție restauratoare“ în stil francez

Estul conservator, cînd nu de-a dreptul reacționar, al Europei pare a nu avea decît un singur concurent serios în dezvoltarea unei relații cu noua tweet-administrație americană (Tweet-Trump Administration): noua administrație franceză, mai exact noul președinte al Franței, Emmanuel Macron. Acesta nu încetează pur și simplu să sidereze, să fascineze, la propriu, opinia publică, începînd cu cea franceză, dacă avem în vedere că a captivat-o paralizînd, …

Citeşte articolul