Cu Orhan Pamuk, despre timp, memorie si uitare

Orhan PAMUK Ma numesc Rosu Traducere Luminita Munteanu Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2006, 616 p. La aparitia sa, in 1998, romanul Ma numesc Rosu al lui Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru literatura pe anul 2006, a fost socotit o adevarata revelatie. Cititorul atent si rabdator avea sa descopere in tainitele sale infinit cizelate o lume nebanuita, fabuloasa, plina de stralucire, departe de imaginea stereotipa a Orientului cufundat in obscuritatea ignorantei ori prins in mrejele senzualitatii debordante. O lume uitata, spulberata de virtejul patimas al istoriei, care isi avea calaii si inocentii ei, in care coexistau bucuria si spaima, frumosul si uritul, lumina si intunericul, viata si moartea. Ma numesc Rosu este, la prima vedere, un thriller livresc, a carui actiune se petrece in mediile miniaturistilor otomani de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Dincolo de canavaua sa delicata, pe care se tes destine si se desluseste o intreaga epoca, capodopera romancierului turc se vadeste a fi o meditatie subtila asupra timpului si asupra perceptiei sale in Orient si in Occident – asupra „timpului ca durata“ al Orientului si „timpului ca schimbare“ al Occidentului. in discursul personajelor lui Orhan Pamuk – al carui Orient se plaseaza in spatiul islamic – revin […]