Cum il citim pe Sade?
- 26-10-2006
- Nr. 344
-
Bogdan CREȚU
- Literatură
- 0 Comentarii
Sade Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala libertinajului Introducere de Michel Delon Traducere din limba franceza de Tristana Ir Editura Trei, Bucuresti, 2005, 608 p. Donatien Alphonse François, marchiz de Sade, a devenit, datorita psihanalizei si altor stiinte care incearca sa cerceteze si sa explice comportamentele sexuale deviante ale oamenilor, un nume mult mai rasunator decit l-ar indreptati sa fie cunoasterea nemediata, propriu-zisa a operei sale. Acum, ca avem in talmacire autohtona si cea mai importanta lucrare a sa, Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala libertinajului (Editura Trei, 2005, traducere de Tristana Ir), cred ca e cazul sa ne punem, deschis, intrebarea cum il putem citi pe iconoclastul libertin propovaduitor al viciului ca necesitate a naturii? Un verdict rigid il citeaza, dupa un prestigios dictionar francez, pe Michel Delon, autorul unei documentate Introduceri a volumului: „Oricare i-ar fi voga de-o clipa, opera lui Sade tine mai degraba de studiile patologice sau psihanalitice decit de literatura si nu se adreseaza decit unor specialisti sau curiosi“. il citim, prin urmare, pe cetluitul scriitor pentru a identifica in fictiunile sale un inventar behaviorist, apt sa intregeasca materia cutarui op stiintific. Pentru a putea crea clasificari […]