Inainte si dupa 1 decembrie, in Basarabia teatrala

Cind Ion Grosu, directorul general al Teatrului National „M. Eminescu“ din Chisinau, ma invita, in timpul Festivalului National de Teatru, la evenimentul similar de peste Prut, nu stiam ca voi ajunge acolo ca unic reprezentant al criticii din tara, dar imi cunosteam foarte bine rezervele. Cu trei ani mai devreme, vizitind capitala Moldovei (mi-e cam peste mina sa scriu Basarabiei, amputata cum este aceasta provincie de partea ei sudica), am avut senzatia revenirii intr-o Romanie de dinainte de ’89. M-as fi simtit mai bine cu vreo paisprezece ani in urma, pe cind Leonida Lari se marita, insotita de ditamai alaiul, cu statuia lui Stefan cel Mare? (Nu e nici o urma de gluma aici, iar personajul chiar l-am vazut si acum, reluat intr-un spectacol al Teatrului de Revista „Ginta Latina“.) Ori, poate si mai devreme, pe cind populatia inconjurase Ministerul de Interne al RSSM, al carui lider era actualul presedinte Voronin? Sau poate mai incoace, pentru a descoperi reincarnarea lui Zaroni (dar cine mai stie cine a fost Zaroni?) intr-un Motpan agrarian (un fel de Vacaroiu, ca functie – dar cine mai stie cine e…)? Tigarile sint (mult) mai ieftine, bomboanele Bucuria – o bucurie, drumurile – cam ca la […]